Color me pretty

E o toamna asa cuminte afara. M-a sunat un amic mai devreme sa-mi spuna ca e la iarba verde. Apropo de verde. Ce i-a apucat pe toti in ultima vreme? E epidemie de ochi asa-zisi verzi. Dupa ce un tip mi se lauda ca are ochii verzi in incercarea de a-mi dezvalui inca o latura care ar trebui sa ma dea gata la el (noua metoda de agatzat or something?), un prieten imi spunea ca dimineata are ochii verzi, cu conditia ca in seara de dinainte sa fi baut votca tonica (verzi ii vezi tu!), acum si o colega a observat ca nu stiu ce coleg ar avea ochii verzi. Oameni buni, albastrul nu e verde! Pe bune! Poate iti mai joaca uneori privirea feste, in privirea celui de langa tine. Sau poate viziunea mea de "ochi verzi" (si am vazut o data unii pe care cu greu o sa-i pot uita) e prea complicata si prea... verde. Daca-i verde sa fie verde! Ok. Fie.
Trecand peste aceste mici neintelegeri coloristice, mi-am amintit o chestie de cand eram mica - tot de culoarea tine - . So, cand eram just a kid, imi placea foarte mult culoarea verde dar nu imi placea cum suna verde. Imi placea cum suna "albastru" - era un cuvant mai lung, deci putin mai complicat -. Prin urmare, la "verde" ii spuneam "albastru" si viceversa. S-au luptat ai mei, proful de pictura si vreo cativa prieteni - copii si ei - sa ma convinga ca nu pot sa schimb eu asa denumirile intre ele. Dar aveai cu cine sa te pui?
Poate ca ar fi ramas asa si in ziua de azi daca nu ajungeam intre timp sa-mi placa anumite "consoane dure" cum le numesc eu, V fiind una dintre ele. Asa ca acum, albastru mi se pare un cuvant bleg.

Comments

eusicumine said…
Verrrrdddde...Da, suna ca furcile caudine, dar, te asigur, nici "albastru" nu e deloc "bleg". Insa asta, mai incolo, in etapa "vocalelor senine"...:) Doar daca n-o sa decizi cumva sa ramai la gotic. E alegerea ta, doar nu-ti baga si in traista. Acum e inca "verde crud", totusi...
September 29, 2007 at 5:48 PM
Tzuni said…
Nu-i vb de gotic. E pur si simplu... simplu: nume, obiecte, cuvinte pur si simplu, moi si fara sens. Nu imi plac pentru ca fiecare sunet are si o reprezentare si mie reprezentarile soft, fara viata, calme, care dau intr-un fel de banal si romantism enervant nu-mi plac si punct.
September 29, 2007 at 6:33 PM
eusicumine said…
N-are legatura cu romantismul banal, dulceag si intins ca o peltea. Asa, as prefera violetul. Punct...si asta suna zimtat, desi e si o manusa acolo, in consoanele alea. Iar...cu un exemplu deja :) banal...stii cum e cu apele linistite, calme... Da, cred ca stii...:) Seara calma, T.
September 29, 2007 at 7:53 PM
Tzuni said…
Hai ca ajungem deja sa extrapolam. Cu apele linistite si adanci, blah-blah. E vorba mai mult de o chestie audio-vizuala :D... ca sa ii zic asa. Nu am afirmat si nu cred ca o sa afirm vreodata ca imi plac apele... prea involburate. Nu sunt fan "baietii rai".
September 29, 2007 at 9:29 PM
eusicumine said…
Ok...whatever. Rabdarea nu e, inca, una din virtutile tale. Ceea ce ai spus initial are, fireste, sens. Eu "doar" spuneam ca si dincolo de ceea ce poate sa para "moale", exista, adesea, o nota vibranda si o tensiune asteptanda. Asa cum, alteori, ceea ce pare un tsunami la exterior nu poarta in sine decat un serafic vanticel de primavara. Am incercat sa rezum, reformuland, ca sa nu mai alunec in blah-blah...
September 30, 2007 at 5:18 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

COMPUNERE: Primavara

A venit primavara. Pasarile calatoare se intorc din tarile calde (bronzate, relaxate si cu cadouri pentru cei dragi) , in stoluri cu forma de V care brazdeaza cerul senin (atunci cand nu e innorat) . Pajistile sunt acoperite cu un covor verde (plin de pamant si praf) , brodat ici-colo cu flori de diferite culori (limitate, pentru ca flori gri si negre, spre exemplu, nu prea se gasesc) . Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare (costume populare pastrate la naftalina prin cine stie ce muzeu al taranului roman) . Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care (in mod logic, temporal si cursiv) taranii le vor culege voiosi (sau, ma rog, in functie de starea lor din ziua respectiva. Atata le trebuie sa se scoale cu fatza la cearsaf sa-mi strice mie compunerea!!!) Ce, nu va aduceti aminte de compunerile cu anotimpuri? Doar azi e prima zi de primavara, nu?
Read more

...

Dincolo de plictiseala, de timp, de idei fara sens care ma bantuie aiurea, de imagini care ma ating cand vreau sa ma feresc de ele, de lucruri pe care nu vreau sa le inteleg, de cuvinte pe care ma prefac ca nu le aud si multe alte obstacole care ma impiedica uneori sa ma ascund deep down inside, am chef de ceva. Vreau sa ma inchid in camera mea si in mine, sa dau aerul conditionat la... 10 grade (sau 8), sa ma imbrac cu un pulover si sa imi fac o cana cu vin fiert. All the rest is irony...
Read more

Despre moarte si cei care o tin in viata

In majoritatea spitalelor e un miros apasator de boala... La Institutul Oncologic Fundeni mirosul e altfel. Parca in aer plutesc ultimele secunde. Miroase greu a moarte. Oameni stravezii care se plimba incet pe langa tine, pe care daca intinzi mana sa ii atingi ai impresia ca o sa treci prin ei, ca prin niste fantome. Vorbesc in soapta, nu schiteaza niciun gest. E liniste, mult prea cald. In fundal se aude un radio... Romania Actualitati cred. Peretii, targile, scaunele cu rotile, lifturile, mesele seci din bufet. Toate dor. Toate striga a resemnare. Poate niciodata nu am regretat mai mult ca azi ca nu m-am facut medic. Asistente reci, infirmiere cu fetze innegrite parca de atmosfera din jur. Doctori prea grabiti, prea importanti ca sa-ti dea atentie. O femeie isi taraste corpul spre sala de mese. A avut cancer la sanul drept. I l-au extirpat. Acum are cancer la ficat. O fata de vreo douazeci de ani e dusa intr-un scaun cu rotile spre sala de radioterapie. O femeie isi varsa amarul la ...
Read more