Feromoni, taxiuri si desene animate

Imi spunea un amic sa observ un fenomen. Cum, la inceput de an studentesc incepe iuresul "pe cine agatz si eu". Stai frumos in metrou si citesti o carte, se pun vreo 2-3 "de abia iesiti de pe bancile liceului" langa tine si incep vrajeala. Ii ignori cu nervii in piuneze vreo 5 minute si pleaca. Apoi mergi pe strada si auzi tot felul de cuvinte mieroase si deloc inspirate. Poate pica ceva. Nu strica sa incerci. Si, intr-un final, dupa ce stai ceva timp in statie si realizezi ca nu mai ai sanse sa te urci in vreun troleu pentru ca ora la care te-ndrepti dupa o zi de munca acasa e tarzie, te urci intr-un taxi si dai peste un idiot trecut de 50 de ani. Te enervezi, ii arunci cateva vorbe de dulce si cobori in plina strada.
Ce-mi place mie Bucurestiul si lumea in general, numai ca aici se-aduna parca, uneori, toti.
Intr-un final ajungi acasa si astepti cu nerabdare ziua de maine sa pleci iar la serviciu. E enervant cand nu-ti place sa ajungi acasa. Astepti sa scada chiriile incat sa nu te gandesti ca decat sa dai 300 de euro pe o garsoniera mai bine iti mananc nervii cu apartamentul ala cu o aura extrem de negativa, sau sa ai timp si chef sa intorci foaia pe toate partile (nu, nu are doar doua) si sa vezi cum e mai avantajos sa-ii iei casa. Dar cand vine odata ziua aia ca deja te exaspereaza??? Tot!
Trecand iarasi peste toate acestea sa zambim. Ne bagam elegant picioarele in acest univers bulversant. Macar shaorma de la non-stop e buna si au aparut noi episoade din Sandy Belle pe torrente.