Aiurea prin Bucuresti

Ei, dragilor, am ajuns si in momentul in care, aflandu-ne (eu si niste amici) in posesia unei sticle de vin, a trebuit sa o deschidem cu bormasina :))
Apoi a venit un nene - proprietarul apart in care stau ei - care e inginer mecanic. Asa ciudat mi s-a parut sa il vad pe nenea ala in costum. Mie meseriile astea gen inginer mecanic sau whatever mi se par asa comuniste incat nu pot sa vad imagini legate de costum sau chestii similare.
Mai tarziu am mers cu o masina in care, desi mergea caldura, nu mirosea a amintiri ca in masina colegei mele... Si nenea de la volan era asa atent la condus si asa de grijuliu si ingrijorat sau whatever incat parea si mai kid decat pare el de obicei, mai ales ca s-a tuns. (asta-i cu directie, poti sa zambesti sau sa te incrunti, cum preferi)
Intr-un final, intr-o statie de metrou unde nu mai circula metroul mi-am dat seama ce inseamna sa traiesti in Bucuresti printre tot felul de indivizi stupizi carora tare mi-ar fi placut sa le zic vreo doua vorbe urate dar nu mi-au iesit, m-am multumit sa le zic doar niste chestii urate, in cuvinte frumoase, in speranta ca scap de ei. Si am scapat. Iata-ma deci, acasa...