Folk-oniric

Ce-mi plac mie noptile de toamna in care te cuibaresti in pat, sub plapuma, si la tine in camera miroase a liliac (pentru ca nu mai aveam alt ulei aromat) si monitorul arunca o lumina difuza si muzica se aude undeva parca departe. Si stai asa frumos, te gandesti la o mie de lucruri, zambesti de unul singur, bei tone de ceai (am terminat ieri seara o cutie cu 20 de plicuri) si apoi ti se rupe incet firul... Adormi. Si ce-a visat Tzuni azi-noapte? Well, a visat ca se plimba printr-un oras ciudat - parca era un fel de N.Y. - cu Gheorghe Gheorghiu si cu Florian Pittis (putin cam morbida alaturarea) si apoi au aparut si alti folk-isti pe care i-am intalnit de-a lungul vremii pentru o cafea sau pentru un interviu sau pur si simplu. Si-a fost faina intrevederea pana cand mi-a cazut din geanta legitimatia de presa si s-au cam ofilit si totul s-a transformat intr-un vis banal si fara gust sau culoare. Nu inteleg cum si de ce avand in vedere ca de vreo doua zile ascult doar muzica instrumentala si rock dintr-ala suparat. M-am trezit, am mai baut un ceai si am visat iar apoi, chestii ciudate, printi pe cai albi. Eh, vorba vine ca nu erau nici printi, nici pe cai albi. Si erau de fapt unul singur. Cine, nu stiu si oricum l-am uitat imediat cum m-am trezit. Adica ma plictisesc la fel de repede si-n vis ca in realitate.
Mi-a ajuns toamna asta pana in maduva oaselor si am chef de chestii misto, lipsite de orice urma de aspra judecata sau concluzii trase aiurea. Mi-e o pofta de "traieste clipa" incat merg zambind pe strada, ma uit prin oameni si ii ignor daca nu ma trag ei de manecutza. Unde ne sunt visatorii? Pentru ca de prea-mult-ganditori avem parte la tot pasul.
Vreau seri faine cu discutii abstracte la o cana cu vin fiert si tone de scortisoara sau la muuulte cani de ceai, acompaniate de fum de tigara si atmosfera palpainda ca o lumanare. Nu cred ca o sa vina vreodata ziua in care o sa incetez sa ma uimiesc si sa ma bucur la fiecare pas ca a venit toamna.