Metafore si simulacre

Ce senzatie ciudata poate sa fie dupa ce n-ai mai fumat o perioada lunga de timp si-ti aprinzi prima tigara. Pana sa mi se intample asta aseara tot auzisem de la unii sau altii ca s-ar lasa tot timpul de fumat doar pentru prima tigara de dupa nu stiu cat timp pentru ca mama ce marfa e. Ei bine, nu! Nu e asa. Dupa primul fum esti oarecum dizzy si-ti vine sa o stingi. Dar nu. Continui sa fumezi. Si pe masura ce se termina iti amintesti cum era sa fumezi, asa ca sa ai o ocupatie. Hai ca-i oarecum amuzant. Si fumul face niste imagini repede-trecatoare asa de frumoase. Si uite ca aprinzi in cateva minute si a doua tigara. Si gata. Fumezi iar. Si nu, nu devii fumator. Doar asa pentru ca iti permiti sa te joci cu plamanii tai, fumezi doar cand bei cafea dimineata sau cand mergi in club cu prietenele tale pentru ca si ele fumeaza. Iar unele poate chiar sunt fumatoare. Uiti insa ca, in ciuda faptului ca te joci asa cu focul si tutunul cand ti se pune tie pata, ramai, totusi, fumator... ocazional. Se pare ca asa se cheama. Si cand vine cineva si-ti spune ca nu intelege ce si cum si de ce acum protestezi si esti impotriva fumatului iar peste cateva ore ai tigara in mana. Si e simplu, pentru ca omul e o fiinta complexa care din cand in cand scoate la lumina chestii sedimentate si uitate pentru ca poate si pentru ca sa-si aduca aminte. Pentru ca uneori, ai vrea sa fii asa... atemporal.