Richard Clayderman - Sonate au clair de lune

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Primesc aproape zilnic bancuri peste bancuri pe mess (uneori si in mail) si imi dau seama ca uneori rad doar din "complezenta". Chiar nu prea inteleg invazia asta. Si nu zic ca nu am simtul umorului... Il am... chiar daca e mai acid si putin cam negru. Sunt insa unii oameni care rad si rad si rad orice le-ai spune daca ar purta numele de "BANC". Really... Chiar mi-e dor de bancuri bune. Si imi place unul, chiar daca nu ma face sa rad... imi place. Evident, e cu Alinutza (cunoscutii stiu de ce): Alinuta statea in baie si se gandea:" Sa imi tai venele... sa le las lungi..." :D So... cine-mi spune un banc la care sa rad. Really. Sa mor de ras (almost). Uite, dau si un premiu - astept propuneri -. Pe cuvant de fost soim al patriei (pionier nu am mai ajuns)
Read more

La gente esta muy gentil

E cev in aer. Mi s-a mai intamplat o data, am si scris pe undeva pe aici pe blog, ca o vanzatoare sa se poarte super frumos cu mine de-mi parea rau pentru ea ca-i vanzatoare. Azi, in schimb, am atins un apogeu... apogeic. 1. La patiserie. Croissante nu mai aveti decat trei? Da, din pacate, dar daca reveniti peste 15 minute o sa fie gata altele. Le doriti pe acelea? Sunt de azi-dimineata si sunt proaspete. Da si mai vreau x, y si z. In aceeasi punga sau sa vi le pun separat? Le pun separat, ca sunt diferite si unele sunt cu zahar pudra, altele fara.  Multumesc. 7 lei si 30 de bani -ii dau 10 lei - Nu aveti 30 de bani? Nu, nu am. Dati-mi restul de la 50 de bani. Lasati ca ma uit in geanta si va dau tot restul, doar sunt banii dvs. Uitati. O zi frumoasa! 2.Merg mai departe, la agentia CFR Spun destinatia. Aveti vreo preferinta? Vreti loc la geam? Da, la geam. Multumesc. Va dau in vagonul x, locul y. E bine asa? (de parca as sti daca e bine sau nu) Da, multumesc. P...
Read more

Pe asfalt

E imposibil sa ne ferim de umbre pentru ca e imposibil sa traim fara lumina. Si, ce-i mai enervant e faptul ca umbrele sunt mereu, pretutindeni, peste tot. Nu e indeajuns sa zici ca o sa privesti doar inainte, sau inapoi, sau in stanga sau...oriunde altundeva. Pentru ca isi fac loc... peste tot. Si poti sa incerci sa privesti in sus sau in jos doar ca tot le atingi intr-un fel sau altul cu privirea. Campul nostru vizual e indeajuns de larg. Acum multi ani, vreo... 18 cred, cand mergeam pe strada cu mama de mana ma feream de umbre. Umbrele celorlalti. Nu voiam sa le calc pentru ca umbra era mult prea reala si chiar daca nu avea aceeasi substanta, era imaginea obiectului pe care il reflecta. Mai tarziu, umbrele nu mai aveau nicio semnificatie pentru mine. Erau doar... umbre. Si, apoi, mai tarziu, am realizat ca nu ai cum sa scapi de umbre si ca, inveitabil trebuie sa treci prin ele, sa le calci. Intr-un mod straniu fac parte din noi. Si te urmaresc, iti iau forma. La fel cum trecutul te ...
Read more