Proiectii

A coborat printre oameni si parca voia sa-i strige, sa le povesteasca, sa scape de privirea aia. Si nisipul mergea in jos, in panta, ca pe-un tobogan. Si-apoi incepea plaja. Acolo erau adunati toti, unii dintre ei coborati parca din trecutul ei. Altii, poate din trecutul altora. Si erau toti asa... absenti si n-avea rost sa ii implice, sa... In definitiv, unele imagini e mai bine sa le pastrezi pentru tine, sa le inchizi adanc in interioriul tau si uneori sa te doara. Se simtea ca un sarpe ce se prelingea parca pe langa cearsafurile si prosoapele aranjate dupa o ordine pe care nu se straduia sa o priceapa. Se gandea ca daca o sa atinga marea o sa intre intr-o alta lume in care clipele de-abia trecute ce-i staruiau inca in minte or sa dispara. Usa o sa se inchida si tot ce incepea imediat din urma pasilor ei o sa se piarda si-o sa desprinda de ea ca o umbra ce ramane la usa, in soare, dupa ce patrunzi in universul ocrotitor al casei tale. Si-o sa ramana tot in urma. Si el o sa se piarda odata cu clipele si timpul si senzatia calda pe care i-o lasase cand se ridicase de langa el si deschisese usa. "Ce face corbul ala?", intrebase ea hipnotizata oarecum de ochii uimitor de negri si de rotunzi ai pasarii mari pe care tiganul ce sunase la usa o tinea in brate. Era un corb imens cu penele lucioase si negre, patate cu niste stropi albi. Ciudata combinatie de colorit al penelor. Nici nu stia daca intr-adevar e un corb. "Aduce moartea.", i-a raspuns sec tiganul in timp ce se indeparta si pasarea aia gigantica isi intorsese capul si-i sustinea privirea. Erau deja departe, sau poate trecusera deja pe o alta strada si nu mai avea cum sa-i urmareasca, dar ochii aia rotunzi si negri si-atat de vii, continuau sa ii stea, parca, in campul vizual, furandu-i orice alta imagine. Si-atunci iesise pe strada. Incepuse oarecum sa se lumineze. Doar era vara, chiar daca era numai cinci dimineata. Ora asta incepuse deja sa devina deranjanta. Si corbul cu pete albe nu-i oferise niciun raspuns. Poate trebuia sa ghiceasca, poate incerca sa joace un joc de-a cuvintele rostite pe jumatate si ascunse in intelesuri.
Poate nu trebuia decat sa-si aprinda o tigara. Valuri murdare, nisip, Ema vospita brunet (desi ea era de obicei roscata) si fie-sa de 9 ani vopsita la fel. Fratele nu stiu carei vecine. Un prosop aproape ingropat in nisip (da, stiu. nicipul nu e zapada. nu inteleg de ce i-ar fi spus zapada, pentru ca doare, zgarie, are colturi ce ranesc)...
Si undeva departe, deasupra, sa tot fi fost vreo 2 metri, incepea asfaltul si chioscul de langa bloc de unde obisnuiau sa isi cumpere tigari si cateodata o sticla de cola. Guma de mestecat. Ba parca-si luasera o data si niste sare. Sau poate isi amintea chestii aiurea.
Oamenii se intorceau cu spatele si se indepartau, transformandu-se in multime. Nu mai exista individualitate, se amestecau cu ceilalti si se depersonalizau. Si-atunci nu mai avea ce sa gaseasca la ei. Decat departarea. Dar, spre deosebire de ei, corbul patat, in indepartarea lui, continua sa o priveasca cu ochii rotunzi si negri. Numai ca el aducea moartea. Dar oamenii? Oare oamenii nu aduceau acelasi lucru?

Cel mai fain e sa-ti incepi ziua cu un zambet, sa te intinzi prin pat vreo 5 minute pana cearsafurile se mototolesc si apoi sa iesi pe geam si sa-ti dai seama ca nu e 5, ca nu sunt corbi cu pete, ca e dimineata si sa accepti totusi, ca toate acestea la un loc... aduc moartea.

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii