Crede si nu cerceta. Bullshit

Nu am acceptat niciodata ideea ca oamenii trebuie sa creada ceva asa, de-a gata. Fara motiv. Fara un raspuns plauzibil la "de ce". Well, azi a trebuit sa accept un lucru indefinibil, in... in... in... fara raspunsuri la "de ce"-uri si altele asemenea. Si a trebuit sa accept asa, cum se intampla cand inghiti ceva prea mare si ti se opreste in gat si te chinui cu o gura mare de apa sa se duca. Si inghiti pentru ca trebuie. Sau naiba stie de ce. Ca eu, pare-se ca nu am toate raspunsurile.
Si mi-am julit genunchii cand am cazut. Si ma doare putin. Bine macar ca am invatat la fizica, in liceu, cum sa cad frumos, fara sa ma lovesc prea tare si fara sa ramane urme. Desi pustii din ziua de azi nu mai invata nimic folositor. Numai tampenii. Asta daca mai trec pe la scoala.
Si ma gandeam ca am pierdut timp si multe alte chestii. Pana la urma, timp nu am pierdut. Am pierdut doar idei. Asa de multe idei incat imi vine sa inchid ochii si sa ma arunc in gol. Pana la urma, intotdeauna am vrut sa fac bungee jumping. Ia sa vedem daca se rupe coarda. Si daca se rupe, stati naiba jos cu o saltea! Ca genunchii, ok, mi i-am julit, dar gatul nu vreau sa mi-l rup. Si nu stiu de ce am impresia ca atunci cand faci bungee jumping, numai la ce-ti spunea profu' de fizica nu te gandesti.
Crede si nu cerceta. Bullshit! Nu o sa accept ideea asta vreodata. Nici macar acum. Doar ca uneori inghit ca sa nu mor de foame, chiar daca imi sta in gat.