pseudo... Club A

Am fost in Club A dupa ce nu mai trecusem pe-acolo de vreo 5 ani… si 2 saptamani. In fine. Aglomeratie. De fapt lipsa de aer daca e sa-i spunem chiar pe nume. In schimb preturile sunt comparabile cu cele dintr-un orasel mai mic dintr-un local curatel (ceea ce nu se poate spune despre Club A). Si acum, muzica. O melodie de la o formatie din Rep. Moldova (foarte cunoscuta dar nu de mine. cu accentul ala ma zgarie pe creier), apoi una cantana de un ungur – Zoltan Andras de la Sarmalele Reci (foarte de treaba Zoltan, m-am intalnit cu el la un suc pt un interviu acum vreo doi ani), apoi un fel de house urmat de melodia aia de cenaclu cu soricelul ascuns sub pat or whatever (mititel cat un cercel/sta ascuns un soricel). In fine. Yayks. Oameni de toate felurile care dansau in toate felurile. Eu nu dansez. Nu stiu si nu imi place. Cand chiar am chef trec peste faptul ca nu stiu. In schimb, daca ar fi sa caut intr-un club oameni care chiar sa stie… well, am o problema. Majoritatea dau din maini si din picioare, eventual din cap, la fel, indiferent de melodie. Schimba putin ritmul. In fine. Da, critic, desi ziceam ca eu nu stiu. Da’ ce? Criticii literari sunt toti genii? Nope. Si cu toate astea critica operele altora. Asa ca ma reprofilez si eu si ma fac critic de dans. Si daca nu exista inventez eu.

Mai jos, Rosu si Negru - Pseudofabula