Caut print bogat, pentru nopti de neuitat

A fost odată ca niciodată. Acum nu mai e. Prinți simpatici pe cai albi, regi cu urme de măreție, prințese cu părul lung, palate scoase la licitația măritișului și zmei puternici. Ce a mai rămas din toate basmele astea? Averea prințesei, vânată de prinț. Sau averea prințului dacă ar fi să o spunem mai exact, vânată de prințese - da, multe dintre ele chiar se cred, vai fată, prințese -

Prințul a devenit o chestie simbolică. Băiatul bun, din popor, oacheș, nu la fel de puternic precum zmeul dar ajutat de forțele binelui să-l învingă pe acesta. În zilele noastre zmeii sunt la putere. Personaje rele și invidioase, cu mușchi construiți interesant anatomic. Caii albi sunt mașini - de preferință negre - iar steaua din fruntea armăsarului a devenit o marcă. Înregistrată, bineînțeles.

S-a mai păstrat doar caracterul psihopomp al cailor-mașini, transferat în kilometrajul dus la maxim. Din când în când, își mai fac datoria să-i ducă pe respectivii… prinți pe lumea cealaltă. Și prințesele tot prințese au rămas. Doar rochiile sunt mai scurte, părul coafat și îndreptat cu placa. Ah, și broaștele rămân nesărutate.

Ce mai una-alta? Poveștile nu mai impresionează pe nimeni. Copiii din ziua de azi nu mai sunt interesați de balauri, zmei și cai. Auzi, cai! Ce fetiță de șapte ani adoarme gândindu-se la vreo Ileană Cosânzeană care așteaptă un prinț pe un cal? Ilenele din zilele noastre așteaptă prinți care au propriul avion (sperând că nu mai au loc accidente prin Oradea sau prin alte locuri).

Cercetătorii vin și ei și spun că lumea s-a schimbat. Psihologul texan David Buss revoluționează iubirea. Sau pune între copertele unei cărți ceea ce se știa deja. În The Evolution of Desire spune că gradul de atracție și excitabilitate crește proporțional cu măsura contului bancar. Al lui, nu al ei. Deși putem probabil menționa și cazuri inverse.

Sexul vinde, ne vinde, se vinde. Ar merge drept siglă, mă gândeam eu acum, dolarul pentru că îmbină perfect ideea. $ - S de la cel mai uzitat cuvânt și ideea de dolar de la bani, ca tot se leagă.

Poveștile au murit. La fel și povestitorii. Au rămas doar, pierdute pe undeva prin niște cărți prăfuite, aruncate pe niște rafturi. Ale unei magazii. Imagini statice și gustul amar al celor mai în vârstă dintre noi, care chiar au crezut în ele. Nu, poveștile nu devin realitate. Poveștile sunt nașpa, patetice, nu sunt cool.

Acum primează studiile unor cercetători de diverse nații, care au pus sub lupă tot ce înseamnă carnal. În zilele noastre, Pământul ar fi rămas plat, ideea unui pat imens pe care s-ar desfășura noua generație îndopată de mass-media cu bling-bling-uri. Mie mi se par amuzante și triste în același timp. E ca un loisir ieftin. Păcat, doar, că mulți își construiesc traiectoriile unui destin după tiparul lor, cred în ele, le privesc drept informații importante și atât.

O blondă s-a trezit dimineața plină de sudori. În câteva minute, sudorii s-au ridicat de pe ea și au plecat la muncă. Mai e ceva de adăugat?

Comments

Anonymous said…
ghicitoare: ce e piele sub piele peste piele, se strange, atinge, nu transpira, nu respira si in unele situatii e batuta?

stii unde sa dai raspunsul:)

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii