Omul şi cartea. Ambii au o copertă, referinţe şi un prim capitol

Adevăruri simple, de care nu ai cum să scapi.

Ca nişte cărţi, pierdute în rafturi. Gândite şi scrise de nişte nume anonime. De ce se vând şi cum le alegi? E simplu… Cărţile, sun ca nişte oameni. Ca nişte indivizi pe care îi vezi pentru prima dată şi nu ai cum să nu îi judeci, aproape inconştient, după câteva criterii.

Gusturile nu se discută, dar contează. Marketingul e o parte a creierului nostru, ar zice, poate, cineva. Ca să te vinzi, ca să faci parte, ca să fii acceptat, urmezi nişte reguli nescrise, comandate de gusturi. La fel ca o carte.

Închipuie-ţi că intri într-o librărie din care vrei să îţi alegi o carte a unui autor nou, neconsacrat. O carte care să-ţi placă. Vezi coperta… de un verde pal. Să zicem că-ţi place verdele pal. O iei din raft, te uiţi la imaginea de pe copertă, aşa cum la un om pe care-l vezi prima dată te uiţia eventual la hainele de pe el. E aşa şi altfel, îi place asta sau cealaltă. E ordonat, curat, îngrijit. Le ghiceşti (sau crezi că le ghiceşti) imediat. Dacă găseşti în haine şi trăsături ce-ţi place, faci următorul pas al analizei.

La fel, dacă îţi place culoarea copertei şi imaginea, citeşti şi titlul. E ca şi cum persoana-carte ţi-ar răspunde la salut, ar da mâna cu tine şi ar scoate câteva cuvinte, din care, iarăşi, tragi alte concluzii. Şi apoi, alegi să mergi mai departe.

Citeşti cele câteva cuvinte de pe spatele cărţii (coperta 4). Diferite referinţe. Poate o mini biografie a autorului. E ca şi cum cineva ţi-ar spune ceva despre omul ăsta nou pe care de abia l-ai cunoscut. Şi apoi, ca să fii într-adevăr convins, faci ultimul pas. Poate o răsfoieşti. Sau citeşti primele paragrafe, de pe prima pagină. Din primul capitol.

Ţi-ai luat o carte, te-ai hotărât să schimbi mai mult de două cuvinte cu o persoană tocmai întâlnită. E la fel. Nu spun că-i corect. Pentru că te înşeli des şi ajungi să ai amici care nu-ţi plac, sau cumperi o carte care te plictiseşte deja de la al doilea capitol. Nu-i corect, dar aşa se întâmplă. Altfel nici nu ar avea cum. Aparenţele contează. Dar, la fel, ca şi atunci când e vorba despre o bibliografie obligatorie şi citeşti cărţi care nu te atrag în mod deosebit, aşa, uneori, ajungi să-ţi faci prieteni din obligaţie.