Sa ne pierdem in detalii...
Ceai. De menta. De tei. De toate fructele pamantului sau cu arome cat se poaet de artificiale. Fierbinte. Cu putina miere sau deloc. Puneti zahar daca vreti. Brun. Sau alb. De care o fi. Turnati-l incet. Nu intr-o cana. Intr-un pahar mare, cu niste cuvinte, o sigla sau un desen. Un pahar pe care-l folositi zilnic.
Lasati-l vreo doua minute pe masa, pana cand transpira si incep sa-i curga incet siroaie de apa, ca si cum s-ar fi nascut o ploiae, care curge doar asa... pe pahar.
Luati paharul in mana. Sau desenati o tampenie cu degetul. Undeva. Oriunde. E fierbinte, in pahar. A acolo ca si in alta zi, probabil. Ce scrie pe pahar? Interesant desenul ala pe care-l vedeti zilnic fara sa va ganditi la el. Coca-Cola. Banal. Dar fiecare litera e intr-un fel. Ce caractere or fi? Verdana? Arial? Ce? De cat? Care? Cum? De ce le-au ales tocmai pe alea?
E rosu curat asa... banal, sters? E spre grena? S-a tocit vreo litera de-a lungul vremii.
E paharul cu ceai. Nu, nu s-a spart, desi era ceaiul fierbinte, desi nu e realizat dintr-o sticla rezistenta. A ramas acolo, cu ceai fiebinte. Aproape bun de baut.
Si brusc, un simplu ceai pus intr-un pahar folosit zilnic, devine un moment de pace. Un mic ritual de cateva minute, timp in care, toate gandurile si observatiile astea va poarta altundeva. Poate va scapa de stres sau va ajuta sa visati aiurea. Cateva minute. Si prima gura de ceai, gandita putin, gustata, simtita.
Apoi revenirea la cotidian, banal, coborarea cu picioarele pe pamant. Si gata.
Dar in cele cateva minute, lucrurile au fost altfel. Daca am reusi sa ne rupem pentru fiecare lucru aparent marunt si fara importanta... Sa ne rupem de tot ce-i in jur pentru 3 minute, sa vedem altfel ceea ce vedem zilnic... Poate am fi mai altfel. Poate am zambi putin sau am privi incruntati - nu de nervi - un pahar cu ceai fierbinte. Doar asa... ca un fel de exercitiu de imaginatie, de evadare, de observatie... si atat. Punct si de la capat.
Lasati-l vreo doua minute pe masa, pana cand transpira si incep sa-i curga incet siroaie de apa, ca si cum s-ar fi nascut o ploiae, care curge doar asa... pe pahar.
Luati paharul in mana. Sau desenati o tampenie cu degetul. Undeva. Oriunde. E fierbinte, in pahar. A acolo ca si in alta zi, probabil. Ce scrie pe pahar? Interesant desenul ala pe care-l vedeti zilnic fara sa va ganditi la el. Coca-Cola. Banal. Dar fiecare litera e intr-un fel. Ce caractere or fi? Verdana? Arial? Ce? De cat? Care? Cum? De ce le-au ales tocmai pe alea?
E rosu curat asa... banal, sters? E spre grena? S-a tocit vreo litera de-a lungul vremii.E paharul cu ceai. Nu, nu s-a spart, desi era ceaiul fierbinte, desi nu e realizat dintr-o sticla rezistenta. A ramas acolo, cu ceai fiebinte. Aproape bun de baut.
Si brusc, un simplu ceai pus intr-un pahar folosit zilnic, devine un moment de pace. Un mic ritual de cateva minute, timp in care, toate gandurile si observatiile astea va poarta altundeva. Poate va scapa de stres sau va ajuta sa visati aiurea. Cateva minute. Si prima gura de ceai, gandita putin, gustata, simtita.
Apoi revenirea la cotidian, banal, coborarea cu picioarele pe pamant. Si gata.
Dar in cele cateva minute, lucrurile au fost altfel. Daca am reusi sa ne rupem pentru fiecare lucru aparent marunt si fara importanta... Sa ne rupem de tot ce-i in jur pentru 3 minute, sa vedem altfel ceea ce vedem zilnic... Poate am fi mai altfel. Poate am zambi putin sau am privi incruntati - nu de nervi - un pahar cu ceai fierbinte. Doar asa... ca un fel de exercitiu de imaginatie, de evadare, de observatie... si atat. Punct si de la capat.
Comments