Cine o agatza pe Oana?
Toamna se intampla chestii amuzante. Mie mi se intampla, de fapt. Prin octombrie, bobocii de liceu isi iau in serios rolul de liceeni si cred ca sunt conducatorii lumii, iar bobocii de facultate se simt maturi, indreptatiti la orice si cu viitorul in fata, gol-golut, numai bun sa-l amenajeze cum vor. Acum, hormonii zburda liberi prin aer, toate-s noi si amintirile mele renasc asa in tot felul de sentimente simpatice foc.
Atunci, eu incep sa fiu agatata. De boboci. Sau de elevi/studenti din alti ani care cred despre mine ca-s boboaca. Unii de liceu, pusti de-a noua, cu peste 10 ani mai tineri decat mine, care cred ca sunt si eu in liceu - eventual tot intr-a noua -. Ceilalti, mai tupeisti sunt bobocii de la facultate care incep sa se simta macho si sa alerge dupa tinere. Cum merg eu linistitia la serviciu, in metrou, cu o geanta sau rucsac in spate par de-a noua. Mda, oricum as fi si oriunde as merge par...
Intamplari sunt multe. Priviri, intrebari... diverse. Chestii de agatat care ma amuza teribil. Dar, miercuri am patit-o si mai rau. Am fost... urmarita:)) Eram in statie ma Victoriei, la metrou. Si un tip cu un ghiozdan in spate a inceput sa-mi dea tarcoale. La propriu. M-am amuzat nu i-am zis nimic. Ma urc in metrou. Se urca si el si se posteaza langa mine. Nu zice nimic, nu zic nimic. Imi venea sa rad pt ca se uita asa intr-un mod inocento-filosofic la mine, parca incercand sa ma absoarba intr-un mod mistic, cu ochii.
La Pipera cobor. Coboara si el. M-am strecurat prin multime ca sa scap de el si sa-l pun putin pe fuga - era clar ca ma urmarea pe mine -. Si saracul a tot inghiontit oamenii pana cand a reusit sa ma ajunga din urma. Merg incet, el in urma mea. Nu stiu daca sa ma sperii sau sa ma amuz in continuare. La un moment dat grabeste pasul si ajuns in dreptul meu prinde curaj si ma intreaba: "Tu esti intr-a 9-a la Tonitza?" Imi vine sa rad dar ii raspund sec si ca si cum n-as fi observat toata zarva lui in jurul meu de la Victoriei de pe peron, pana aproape de redactie in Pipera. "Nu-s la liceu. Am fost acum vreo 11 ani!".
Pustiu pleaca dezamagit. S-o fi suparat crezand ca-mi bat joc de el sau, cine stie, m-o fi crezut. Era simpatic in felul sau. Mi-ar fi placut sa-i spun ca da, sunt la Tonitza intr-a 9-a si sa bem un ceai si sa avem o conversatie faina, asa ca-n liceu. Plina de inocenta si lucruri serioase - din pacate pentru "eu" din prezent, pe vremea aia aveam conversatii mult mai serioase decat acum -
Atunci, eu incep sa fiu agatata. De boboci. Sau de elevi/studenti din alti ani care cred despre mine ca-s boboaca. Unii de liceu, pusti de-a noua, cu peste 10 ani mai tineri decat mine, care cred ca sunt si eu in liceu - eventual tot intr-a noua -. Ceilalti, mai tupeisti sunt bobocii de la facultate care incep sa se simta macho si sa alerge dupa tinere. Cum merg eu linistitia la serviciu, in metrou, cu o geanta sau rucsac in spate par de-a noua. Mda, oricum as fi si oriunde as merge par...
Intamplari sunt multe. Priviri, intrebari... diverse. Chestii de agatat care ma amuza teribil. Dar, miercuri am patit-o si mai rau. Am fost... urmarita:)) Eram in statie ma Victoriei, la metrou. Si un tip cu un ghiozdan in spate a inceput sa-mi dea tarcoale. La propriu. M-am amuzat nu i-am zis nimic. Ma urc in metrou. Se urca si el si se posteaza langa mine. Nu zice nimic, nu zic nimic. Imi venea sa rad pt ca se uita asa intr-un mod inocento-filosofic la mine, parca incercand sa ma absoarba intr-un mod mistic, cu ochii.
La Pipera cobor. Coboara si el. M-am strecurat prin multime ca sa scap de el si sa-l pun putin pe fuga - era clar ca ma urmarea pe mine -. Si saracul a tot inghiontit oamenii pana cand a reusit sa ma ajunga din urma. Merg incet, el in urma mea. Nu stiu daca sa ma sperii sau sa ma amuz in continuare. La un moment dat grabeste pasul si ajuns in dreptul meu prinde curaj si ma intreaba: "Tu esti intr-a 9-a la Tonitza?" Imi vine sa rad dar ii raspund sec si ca si cum n-as fi observat toata zarva lui in jurul meu de la Victoriei de pe peron, pana aproape de redactie in Pipera. "Nu-s la liceu. Am fost acum vreo 11 ani!".
Pustiu pleaca dezamagit. S-o fi suparat crezand ca-mi bat joc de el sau, cine stie, m-o fi crezut. Era simpatic in felul sau. Mi-ar fi placut sa-i spun ca da, sunt la Tonitza intr-a 9-a si sa bem un ceai si sa avem o conversatie faina, asa ca-n liceu. Plina de inocenta si lucruri serioase - din pacate pentru "eu" din prezent, pe vremea aia aveam conversatii mult mai serioase decat acum -
Comments
felicitari pentru succes?