Oana Pellea - "Te recunosti in el si nu te mai intrebi daca numai tu simti asa"

E incredibil Jurnalul Oanei Pellea (editura Humanitas). Cand l-am terminat de citit (nu m-am putut abtine si n-am lasat nici macar ultimul cuvant pe alta data) parca pierdeam o bucatica din mine. E asa de frumos si-asa de incredibil incat iti vine sa nu cobori din tren sau din metrou la statia ta, sa te ridici din pat sau sa mananci pentru ca nu poti pune pauza "discutiei".
Nu scrie despre ea... se scrie asa, pe ea, cum ar zice Nichita. Si da, ea l-a cunoscut pe Nichita... Si mi s-a facut incredibil de dor de Nichita si de Blaga (desi despre Lucian Blaga nu-i nimic in cartea asta) Si da, pe lista persoanelor cu care as sta de vorba la infinit, pe care se afla Nichita si Blaga as pune-o si pe ea.
E asa fain si-atatea ganduri si idei pe care le-am scris sau le-am gandit se gasesc acolo incat ai impresia ca universul asta are sens. Asa cum scria ea la un moment dat ca a citit jurnalul lui Liiceanu care "iti da senzatia ca nu esti singur. Te recunosti in el si nu te mai intrebi daca numai tu simti asa", pot zice si eu despre Jurnalul ei. Pe-al lui Liiceanu nu l-am citit... inca.

Next on my list, din ce-am citit in EVZ - Viata unui om singur, autobiografia lui Adrian Marino.