Looking 4 trouble

Am un motiv. Intotdeauna am un motiv. Pot sa-ti explic, in cateva cuvinte, de ce ti-am luat gandurile la numarat, mi-am lasat amprenta pe fiecare si apoi am inceput sa le rup in fasii. Stiu de ce ti-am conturat sumedenii de sperante, fiecare altfel, promitand mici paradisuri si apoi, dupa ce te-am pus sa le repeti pana cand au inceput sa-ti curga prin vene, le-am smuls brusc astfel incat sa te doara mai putin, dar toate in acelasi timp. Sa ramana vid, brusc, fara sa ai timp sa le inlocuiesti cu altceva.

Stiu pentru ce ti-am schimbat drumul si te-am facut sa-ti pierzi tinta, obiectivele si directia. Si apoi te-am lasat zapacit si pierdut, in mijlocul unui intuneric in care nu mai eram sa te ghidez. Si ai ramas asa, acolo, niciunde.
Stii ca spuneai ca un criminal nu isi priveste victima in ochi. Sau si-o priveste dar fie cu bucurie, fie cu ura, fie cu placere. Eu te-am privit mereu cu o indiferenta incredibila. Fara sa clipesc, fara sa privesc inapoi, fara sa ma opresc.

Si incepusem prin a-ti spune ca am un motiv pentru fiecare lupta pe care te-am ajutat sa o pierzi, dupa  ce ti-am dat de inteles ca ai numai asi in maneca. De fapt, motivul mi l-ai aruncat tu, ca o joaca, de la inceput. "Esti ca un copil rasfatat si rau. Nu ar trebui sa-ti accept mofturile, jocurile..." Mereu ai zis, mereu am admis ca asa e, mereu ti-ai calcat pe cuvant, onoare si fericire si te-ai lasat sa cazi... E ca si cum, cu fiecare pas stiai ca mergi in directia gresita si continuai sa faci asta. Stii, ca se intampla uneori sa procedam asa? Printr-o psihologie ciudata, de genul - nu te mai legana cu scaunul, pentru ca o sa cazi - (iti spune vocea din minte) si tu continui, desi stii ca o sa cazi. Te opresti doar atunci cand esti jos, pe covor. Asa si aici. - nu te pierde in lumea ei, pentru ca o sa pierzi tot - (iti spunea vocea din minte) si te-ai pierdut... si ai pierdut.

Ai priceput? Motivul nu sunt eu, nu e nici un copil rasfatat si rau. Motivul esti tu.

Mereu suntem in totalitate responsabili pentru alegerile noastre si le facem, chiar atunci cand stim ca gresim, dar avem deja in minte conturat, dinainte, un vinovat, o scuza. Dar sa-mi pastrez eul rau si indiferent.  Nici macar asta nu iti pot permite acum, sa-mi spui ca scuza sunt eu.

Comments

Mogulu said…
te bantuie vreun ex? :))
April 26, 2010 at 11:39 PM
Anonymous said…
tsuni,

genial. sunt placut impresionata. ireprosabila misiva. lipsita de superioritatea feminista cu care epatezi de obicei, obiectiva ca o axioma, sincera pina la nori, taioasa ca un bisturiu si dureroasa ca un pumn in ficat pentru destinatar.

fortind putin lucrurile, cele de scrise de tine se pot aplica nu doar in relatia iubit-iubita, ci si in legaturile parinte-copil, sef-subaltern

un zece cu felicitari si pentru constructia frazelor, calitatea comparatiilor si profunzimea metaforelor.

exnotsocip,

esti suparator de insistent. ai, n-ai treaba, te guduri pe blogul asta ca musca-n caca(o), dar nu primesti replici nici la 5% din comentariile tale. chiar nu-ti suna niciun clopotel?

pentru ca tsuni iar nu o sa te bage in seama, iti raspund eu la intrebarea pusa sa te afli in treaba: nu, nu o bintuie niciun ex.
April 27, 2010 at 1:40 AM
Mogulu said…
@Anonima: daca sunt asa de suparator pt tine, poti sa ma ignori. eu oricum nici nu clipesc daca existi sau nu :) tu de asta comentezi pe blogul asta, sau pe oricare? ca sa primesti replici? cata infatuare, cata frustrare, trist. daca ma baga sau nu tzuni in seama e o chestie care depaseste puterea ta de intelegere, desi bag de seama ca te intereseaza. cat despre "raspuns", ai auzit de notiunea de "intrebare retorica"? sau aceasta intrebare nu este una retorica?
p.s.: stii cat se distreaza tzuni pe schimburile noastre de replici? ca tot le stii tu pe toate...
April 28, 2010 at 12:47 AM
Anonymous said…
habar n-am cit se distreaza tzuni si nici nu ma intereseaza. daca e asa, ma bucur pentru ea. that's the spirit. iti recomand sa ai aceeasi atitudine. oricum, mai important e ca eu si prietenii mei ne cracanam de ris

pupici
April 28, 2010 at 3:08 AM
Mogulu said…
@Anonima: spirit de turma cumva? atitudine de puberi care se strang sa faca valuri pe net si sa se mandreasca cat de spirituali sunt? sa cred ca pasajele mai reusite din comentariile tale sunt de fapt rosul mai multor minti? anyway, a te "cracana" de ras spune multe. unii rad cu lacrimi, voi va cracanati. ce sa zic? "cracanare" placuta!
April 28, 2010 at 11:50 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

COMPUNERE: Primavara

A venit primavara. Pasarile calatoare se intorc din tarile calde (bronzate, relaxate si cu cadouri pentru cei dragi) , in stoluri cu forma de V care brazdeaza cerul senin (atunci cand nu e innorat) . Pajistile sunt acoperite cu un covor verde (plin de pamant si praf) , brodat ici-colo cu flori de diferite culori (limitate, pentru ca flori gri si negre, spre exemplu, nu prea se gasesc) . Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare (costume populare pastrate la naftalina prin cine stie ce muzeu al taranului roman) . Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care (in mod logic, temporal si cursiv) taranii le vor culege voiosi (sau, ma rog, in functie de starea lor din ziua respectiva. Atata le trebuie sa se scoale cu fatza la cearsaf sa-mi strice mie compunerea!!!) Ce, nu va aduceti aminte de compunerile cu anotimpuri? Doar azi e prima zi de primavara, nu?
Read more

...

Dincolo de plictiseala, de timp, de idei fara sens care ma bantuie aiurea, de imagini care ma ating cand vreau sa ma feresc de ele, de lucruri pe care nu vreau sa le inteleg, de cuvinte pe care ma prefac ca nu le aud si multe alte obstacole care ma impiedica uneori sa ma ascund deep down inside, am chef de ceva. Vreau sa ma inchid in camera mea si in mine, sa dau aerul conditionat la... 10 grade (sau 8), sa ma imbrac cu un pulover si sa imi fac o cana cu vin fiert. All the rest is irony...
Read more

Despre moarte si cei care o tin in viata

In majoritatea spitalelor e un miros apasator de boala... La Institutul Oncologic Fundeni mirosul e altfel. Parca in aer plutesc ultimele secunde. Miroase greu a moarte. Oameni stravezii care se plimba incet pe langa tine, pe care daca intinzi mana sa ii atingi ai impresia ca o sa treci prin ei, ca prin niste fantome. Vorbesc in soapta, nu schiteaza niciun gest. E liniste, mult prea cald. In fundal se aude un radio... Romania Actualitati cred. Peretii, targile, scaunele cu rotile, lifturile, mesele seci din bufet. Toate dor. Toate striga a resemnare. Poate niciodata nu am regretat mai mult ca azi ca nu m-am facut medic. Asistente reci, infirmiere cu fetze innegrite parca de atmosfera din jur. Doctori prea grabiti, prea importanti ca sa-ti dea atentie. O femeie isi taraste corpul spre sala de mese. A avut cancer la sanul drept. I l-au extirpat. Acum are cancer la ficat. O fata de vreo douazeci de ani e dusa intr-un scaun cu rotile spre sala de radioterapie. O femeie isi varsa amarul la ...
Read more