Looking 4 trouble

Am un motiv. Intotdeauna am un motiv. Pot sa-ti explic, in cateva cuvinte, de ce ti-am luat gandurile la numarat, mi-am lasat amprenta pe fiecare si apoi am inceput sa le rup in fasii. Stiu de ce ti-am conturat sumedenii de sperante, fiecare altfel, promitand mici paradisuri si apoi, dupa ce te-am pus sa le repeti pana cand au inceput sa-ti curga prin vene, le-am smuls brusc astfel incat sa te doara mai putin, dar toate in acelasi timp. Sa ramana vid, brusc, fara sa ai timp sa le inlocuiesti cu altceva.

Stiu pentru ce ti-am schimbat drumul si te-am facut sa-ti pierzi tinta, obiectivele si directia. Si apoi te-am lasat zapacit si pierdut, in mijlocul unui intuneric in care nu mai eram sa te ghidez. Si ai ramas asa, acolo, niciunde.
Stii ca spuneai ca un criminal nu isi priveste victima in ochi. Sau si-o priveste dar fie cu bucurie, fie cu ura, fie cu placere. Eu te-am privit mereu cu o indiferenta incredibila. Fara sa clipesc, fara sa privesc inapoi, fara sa ma opresc.

Si incepusem prin a-ti spune ca am un motiv pentru fiecare lupta pe care te-am ajutat sa o pierzi, dupa  ce ti-am dat de inteles ca ai numai asi in maneca. De fapt, motivul mi l-ai aruncat tu, ca o joaca, de la inceput. "Esti ca un copil rasfatat si rau. Nu ar trebui sa-ti accept mofturile, jocurile..." Mereu ai zis, mereu am admis ca asa e, mereu ti-ai calcat pe cuvant, onoare si fericire si te-ai lasat sa cazi... E ca si cum, cu fiecare pas stiai ca mergi in directia gresita si continuai sa faci asta. Stii, ca se intampla uneori sa procedam asa? Printr-o psihologie ciudata, de genul - nu te mai legana cu scaunul, pentru ca o sa cazi - (iti spune vocea din minte) si tu continui, desi stii ca o sa cazi. Te opresti doar atunci cand esti jos, pe covor. Asa si aici. - nu te pierde in lumea ei, pentru ca o sa pierzi tot - (iti spunea vocea din minte) si te-ai pierdut... si ai pierdut.

Ai priceput? Motivul nu sunt eu, nu e nici un copil rasfatat si rau. Motivul esti tu.

Mereu suntem in totalitate responsabili pentru alegerile noastre si le facem, chiar atunci cand stim ca gresim, dar avem deja in minte conturat, dinainte, un vinovat, o scuza. Dar sa-mi pastrez eul rau si indiferent.  Nici macar asta nu iti pot permite acum, sa-mi spui ca scuza sunt eu.