Rainy days, sunny thoughts
"Imbatranim", zice Simo. Dar nu naspa, ci frumos asa, ca un fel de continuitate fireasca.
Eu inca am 16 ani, ca atunci cand am vazut eclipsa de pe insulita, sau cumparam casete si inregistram muzica buna de la radio, sau cand cautam Zeppelin 2, sau cand scriam si credeam, si speram, si voiam, si-mi taiam blugii, si-i desenam, si aveam discutii absurde si interesante. Amandoua avem asa... 11 ani de povesti si idei si imagini si vise. Si prezentul format din ele. Asa cum incet se sedimenteaza in pesteri apa si calcarul si formeaza stalagmite. Fara sa le iei in seama, fara sa intelegi cand trece timpul, cum reusesc sa apara tot felul de idei, forme si povesti din... nimic.
Afara ploua asa de frumos si-i vant si fulgera si tuna... Si ma fascineaza din nou energia asta incredibila pe care o are natura. Si noi.
Si Alinutza e si ea fascinata de her kid, care se sperie in momentele astea de prima ei furtuna. Her kid nu e vreun copil... e noua ei pisica, pe nume Cookie.
Si ma gandeam azi ca iti dai seama ca ai ceva atunci cand ti-e teama sa nu pierzi, sa nu dispara. Altfel nu ti-ar pasa. Si decat sa te gandesti la tampenii si sa pierzi momentele, incercand de altfel sa te feresti de inevitabil, mai bine sa te bucuri de prezent. Sau de prezenturi pentru ca unele lucruri par asa de o continuitate fascinanta pentru ca fac mereu parte din tine si le porti peste tot. Sunt prezente, sunt intr-un prezent permanent pentru ca le simti si le traiesti insirate ani si ani.
Asta-i pentru ploaie
Asta pentru ca am descoperit-o azi si-mi place
Eu inca am 16 ani, ca atunci cand am vazut eclipsa de pe insulita, sau cumparam casete si inregistram muzica buna de la radio, sau cand cautam Zeppelin 2, sau cand scriam si credeam, si speram, si voiam, si-mi taiam blugii, si-i desenam, si aveam discutii absurde si interesante. Amandoua avem asa... 11 ani de povesti si idei si imagini si vise. Si prezentul format din ele. Asa cum incet se sedimenteaza in pesteri apa si calcarul si formeaza stalagmite. Fara sa le iei in seama, fara sa intelegi cand trece timpul, cum reusesc sa apara tot felul de idei, forme si povesti din... nimic.
Afara ploua asa de frumos si-i vant si fulgera si tuna... Si ma fascineaza din nou energia asta incredibila pe care o are natura. Si noi.
Si Alinutza e si ea fascinata de her kid, care se sperie in momentele astea de prima ei furtuna. Her kid nu e vreun copil... e noua ei pisica, pe nume Cookie.
Si ma gandeam azi ca iti dai seama ca ai ceva atunci cand ti-e teama sa nu pierzi, sa nu dispara. Altfel nu ti-ar pasa. Si decat sa te gandesti la tampenii si sa pierzi momentele, incercand de altfel sa te feresti de inevitabil, mai bine sa te bucuri de prezent. Sau de prezenturi pentru ca unele lucruri par asa de o continuitate fascinanta pentru ca fac mereu parte din tine si le porti peste tot. Sunt prezente, sunt intr-un prezent permanent pentru ca le simti si le traiesti insirate ani si ani.
Life's so worthy of livin' sometimes :)
Asta-i pentru ploaie
Asta pentru ca am descoperit-o azi si-mi place
Comments