Keep dreaming, keep looking

Traim din vise, prin vise, cu vise. Cel mai aiurea e atunci cand ne hranim din visele altora, ca si cum ar fi ale noastre. Ajungem sa ne obisnuim cu ele, sa le simtim cum ne curg prin vene, ca si cum cineva ne-ar fi facut transfuzie de ganduri, idei, poate chiar sentimente.

Mie nu-mi plac visele altora. Uneori nici ideile. Pentru ca sunt mai incapatanata, mai rea, mai egocentrica. Si-mi gasesc alte vise si idei, de la inceput stiute ca imposibile. Dar le cresc acolo, pana cand ajung sa ma inghita. Si respir prin prisma lor. Ideea e asa: atunci cand realitatea e ok, iti surade si se contureaza in culori faine, ce sens are sa-ti inveninezi starea de spirit cu chestii ireale? Habar n-am. Si, daca visele iti contureaza propria realitate cand realitatea ta e ok, atunci cand realitatea ta nu mai e ok, visele mai fac vreo diferenta?

In principiu, oricat de ciudat ar fi, ori e win, win, ori e lose, lose. Cum? Simplu. Atunci cand totul e ok iti permiti sa visezi, pentru ca nu pierzi nimic. Atunci cand totul e putred, daca mai si visezi, nu ai chef, timp sau starea necesara pentru a face ceva ca sa schimbi lucrurile. So... nici nu stiu care era ideea, daca era vreuna, doar ca azi m-am gasit stand la un semafor uitandu-ma asa, in sus, spre cerul semi-intunecat, printre ramurile unui copac si m-am gandit ca lumea asta e atat de frumoasa si simpla. Daca ai ochi sa o privesti. Daca nu te pierzi, daca iti esti suficient. Ca si scenele alea super fain realizate din filme, la care stai si te gandesti "wow". Si pierzi simpla idee ca in realitate poti sa treci in revista scene la fel de faine, sau chiar mai faine. Nu trebuie gasite prin obiectivul unei camere de filmat. Doar ca e mai simplu sa spui ca lucrurile interesante (nu neaparat frumoase) exista doar in viziunea altora.

So... keep dreaming, keep looking. Somewhere, there is something wonderful happening. Right now. It's about attention and a bit of luck, not about hope. :)