Macar atat

Imi plac camerele mici. Cu lucrurile mele. Si atat. Mici, aglomerate, pline de mine. Si camerele mari, in care sa evadez de mine. Imi plac spatiile. Imi place afara. Imi plac, de fapt, camerele multe, mari, si una mica in care sa stau eu cu eu. That's it. Locul ala in care te retragi in tine.

De obicei ma simt stransa in menghina in camerele astea, desi nu-s mare, desi nu-s formata din mai multe persoane, cateodata am nevoie de mult mai mult spatiu. Azi, insa, trec din camera in camera si le simt asa mari si inalte, de parca as fi trecut intr-o alta dimensiune sau intr-o alta epoca. De parca ma plimb, incet printre coloane mari, ruine ale unor timpuri care miros a istorie, care sunt reci si tacute si care ma ung asa pe suflet cu liniste. Chiar daca e o liniste extrema, e o liniste in care ai sufletul usor si timpul sta aiurit pe loc, nestiind pe unde sa o apuce.

Azi, se intampla ceva. Sau maine. Sau ieri? Cine stie... azi e liniste, spatiul si timpul nu mai exista. Azi nu am istorie, regrete, impliniri sau idei mancate pe margini. Azi lucrurile sunt atat de clare incat parca si privirea, cand mi-o indrept spre ceva, scoate un clinchet atat de cristalin, incat parca te face sa ramai mut de uimire si sa te infunzi in tine ca intr-un nor.  Macar atat.

Ah, si ma gandeam la o melodie. Melodiile nu pot pangari ce-i in jur acum. Doar o poezie poate sa se rasfranga si sa te faca sa te simti ca fiind un strop dintr-un absolut. Si care poezie merge mai bine daca nu... Lucian Blaga cu a lui Liniste...


Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii care au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii