Motive: ca sa te sinucizi sau ca sa traiesti?
Nu e vorba ca nu ar muri zeci de oameni zilnic. De mana lor. Se arunca, se impusca, se spanzura, se otravesc whatever. Dar daca e vorba despre o persoana cunoscuta si daca putem ridica unele probleme ale societatii, normal ca facem tam-tam.
Uneori, o viata e la fel de importanta precum o mie. Aviz celor care spun ca tragedia unui om nu conteaza, ci numai a unui grup de oameni. Si, chiar daca aviz, tot dreptate au cei care sustin asta, deoarece o viata e importanta doar daca produce un fâs, un mic haos, dezbateri, daca pentru multime are importanta. Asta e ideea cred. O mie de oameni morti vor interesa alte o mie de persoane, ba mai mult. Un om, mai greu sa nasca furori intr/un cerc numeros. O singura persoana, cunoscuta pe ici, pe colo, naste furori la o mie. Anyhow, ati prins ideea.
Intrebarea mea e asa: de ce avem nevoie sau ce enuntam, sau ce cautam? Motive sa traim sau motive sa ne luam viata?
Care primeaza, cand apar unele, cand celelalte. Spui, asa, luat pe fuga, ca ai cinci motive sa traiesti sau cinci motive sa mori. Te gandesti cu regret la ce ai putea sa lasi in urma ta sau la lucrurile de care scapi? Depinde de la om la om, dar totusi. Ai motive sa traiesti sau ca sa te sinucizi. Si, evident ca trebuia sa ai de ambele, care primeaza? Cum se rezolva conflictul? Cum le rezolvi? Scapi de cei care te tin in viata, incercand sa te debarasezi de sentimente, idei si responsabilitati? Sau rezolvi ce te impinge... pe geam, incercand la fel, sa te debarasezi de sentimente aiurea, naspa si nasoale, idei care te macina si iti iei responsabilitati?
Si iarasi am ajuns la o treapta. Ai responsabilitati de care vrei sa scapi si responsabilitati pe care trebuie sa le accepti.
Si, uite asa, viata e atat de compliacata si intrebarile se nasc asa pe masura ce porti o discutie, tastezi sau privesti aiurit pe geam, incat, cand naiba sa mai ai timp, chef si interes sa mori de mana ta? Pai, daca mori, cui raman intrebarile? Pai, draga Oana, daca vreau sa mor, ma doare-n paispe de intrebarile tale. And that's about it.
Ramane intrebarea din titlu, totusi, la care astept raspunsuri mai mult sau mai putin lucide.
Uneori, o viata e la fel de importanta precum o mie. Aviz celor care spun ca tragedia unui om nu conteaza, ci numai a unui grup de oameni. Si, chiar daca aviz, tot dreptate au cei care sustin asta, deoarece o viata e importanta doar daca produce un fâs, un mic haos, dezbateri, daca pentru multime are importanta. Asta e ideea cred. O mie de oameni morti vor interesa alte o mie de persoane, ba mai mult. Un om, mai greu sa nasca furori intr/un cerc numeros. O singura persoana, cunoscuta pe ici, pe colo, naste furori la o mie. Anyhow, ati prins ideea.
Intrebarea mea e asa: de ce avem nevoie sau ce enuntam, sau ce cautam? Motive sa traim sau motive sa ne luam viata?
Care primeaza, cand apar unele, cand celelalte. Spui, asa, luat pe fuga, ca ai cinci motive sa traiesti sau cinci motive sa mori. Te gandesti cu regret la ce ai putea sa lasi in urma ta sau la lucrurile de care scapi? Depinde de la om la om, dar totusi. Ai motive sa traiesti sau ca sa te sinucizi. Si, evident ca trebuia sa ai de ambele, care primeaza? Cum se rezolva conflictul? Cum le rezolvi? Scapi de cei care te tin in viata, incercand sa te debarasezi de sentimente, idei si responsabilitati? Sau rezolvi ce te impinge... pe geam, incercand la fel, sa te debarasezi de sentimente aiurea, naspa si nasoale, idei care te macina si iti iei responsabilitati?
Si iarasi am ajuns la o treapta. Ai responsabilitati de care vrei sa scapi si responsabilitati pe care trebuie sa le accepti.
Si, uite asa, viata e atat de compliacata si intrebarile se nasc asa pe masura ce porti o discutie, tastezi sau privesti aiurit pe geam, incat, cand naiba sa mai ai timp, chef si interes sa mori de mana ta? Pai, daca mori, cui raman intrebarile? Pai, draga Oana, daca vreau sa mor, ma doare-n paispe de intrebarile tale. And that's about it.
Ramane intrebarea din titlu, totusi, la care astept raspunsuri mai mult sau mai putin lucide.
Comments