Run! Stay! Run! Up! Down! NOW!
Cand scapi de temeri, de superstitii, de preconceptii... devii mai puternic si, poate, in acelasi timp mai rece, mai absent, mai departe, mai inuman.
E frumos sa stai pierdut in lumea ta, in care nimeni si nimic nu e decat "in vizita". Nimic nu-i permanent, nimic nu-i acolo, nimic nu conteaza decat atunci cand se intampla si apoi dispare incet si de tot. Pana next time.
Ma intreb daca viata e formata din momente pasagere. Vreau sa cred, de fapt, ca viata e formata din momente pasagere, now you're under the spot light, the main star of your own little game called life, then you're a bit away, then again there in the main light. Altfel ne-am plictisi, altfel am muri, chiar daca la fel de repede, intr-un mod apasator si banal. Day by day, nothing new, nothing else. Caut in fiecare moment altceva... Poate ca sa nu ma plictisesc, ca sa nu pastrez liniile drepte, ca sa nu stiu tot. Labirinturile, chiar daca sunt uneori dezolante, sunt mai interesante decat toate teritoriile cunoscute. O fi rau sa vreau sa planez linistit si apoi brusc sa cobor si iar brusc sa ma inalt? Zdup, printre nori si inapoi pe pamant.
Oamenii cauta constante in viata, se tem de schimbari, de viraje bruste, de necunoscut, de ideea absentei necunoscutului... de lipsa confortului... Demult de tot m-au fascinat oamenii care se plimba cu circul prin toata lumea, mereu altundeva, oamenii care nu prind radacini, oamenii care cauta mereu si care fug pentru ca sa nu ramana, pentru ca sa nu lase urme adanci in acelasi pamant. Ulterior am realizat ca-mi plac oamenii care-si dau seama ca fuga asta poate fi o constanta, daca stii sa fugi in tine, sa cauti, sa descoperi si sa te schimbi mereu cunoscand, invatand, inventand. Cand spun ca nu-mi plac deloc constantele nu caut sa cutreier lumea exterioara. Fara constante-oameni, constante-locuri, esti pierdut si singur. Asta e greseala majoritatii. Fie se dezechilibreaza fugind mereu de toti stalpii de care spunea Tomi candva si-am scris pe blog, undeva, fie raman constanti din toate punctele de vedere, uitand ca sunt liberi sa viseze, sa gandeasca, sa afle.
E frumos sa stai pierdut in lumea ta, in care nimeni si nimic nu e decat "in vizita". Nimic nu-i permanent, nimic nu-i acolo, nimic nu conteaza decat atunci cand se intampla si apoi dispare incet si de tot. Pana next time.
Ma intreb daca viata e formata din momente pasagere. Vreau sa cred, de fapt, ca viata e formata din momente pasagere, now you're under the spot light, the main star of your own little game called life, then you're a bit away, then again there in the main light. Altfel ne-am plictisi, altfel am muri, chiar daca la fel de repede, intr-un mod apasator si banal. Day by day, nothing new, nothing else. Caut in fiecare moment altceva... Poate ca sa nu ma plictisesc, ca sa nu pastrez liniile drepte, ca sa nu stiu tot. Labirinturile, chiar daca sunt uneori dezolante, sunt mai interesante decat toate teritoriile cunoscute. O fi rau sa vreau sa planez linistit si apoi brusc sa cobor si iar brusc sa ma inalt? Zdup, printre nori si inapoi pe pamant.
Oamenii cauta constante in viata, se tem de schimbari, de viraje bruste, de necunoscut, de ideea absentei necunoscutului... de lipsa confortului... Demult de tot m-au fascinat oamenii care se plimba cu circul prin toata lumea, mereu altundeva, oamenii care nu prind radacini, oamenii care cauta mereu si care fug pentru ca sa nu ramana, pentru ca sa nu lase urme adanci in acelasi pamant. Ulterior am realizat ca-mi plac oamenii care-si dau seama ca fuga asta poate fi o constanta, daca stii sa fugi in tine, sa cauti, sa descoperi si sa te schimbi mereu cunoscand, invatand, inventand. Cand spun ca nu-mi plac deloc constantele nu caut sa cutreier lumea exterioara. Fara constante-oameni, constante-locuri, esti pierdut si singur. Asta e greseala majoritatii. Fie se dezechilibreaza fugind mereu de toti stalpii de care spunea Tomi candva si-am scris pe blog, undeva, fie raman constanti din toate punctele de vedere, uitand ca sunt liberi sa viseze, sa gandeasca, sa afle.
Comments