Idei uitate, ganduri fragmentate
Imi rasarisera cateva idei, asa aiurea, zilele astea. Saptamanile astea. Evident ca le-am uitat sau le-am pastrat doar vag, ca pe niste amintiri extrem de dragi dar pe care, si sa ai cutitul la gat, tot nu ti le poti aminti asa cum ar trebui.
Printre altele, ma gandeam cum, acum ani si ani si iarasi ani aveam un alfabet propriu si inventat - pe care, la nevoie, il mai folosesc si acum -. Ei bine, numai in hieroglifele alea scriam, ca sa nu priceapa neam ce zic acolo si pentru a fi si mai safe, codul avea un cod. Acum, pe bloguri sunt jurnale. Sunt chestii faine, funny, personale dar, totusi, cati au curajul sa scrie asa... ce-si scriau doar lor, in coduri, acum ani si ani? Mie imi vine uneori sa-mi vars mintile, ideile si sufletul... dar ma abtin si dau doar SAVE, nu si POST. Poate cu alta ocazie.
E din ce in ce mai funny - da, si crazy- cand vorbesc doi oameni, in treacat, pe strada si pune unul o intrebare si tu, trecand, raspunzi semi-incet cat parca sa te auda.
Are loc din ce in ce mai des urmatoarea chestie despre care am scris ca fiind funny. Acum devine enervanta. Mai mereu incerc sa deschid usa de la intrarea in bloc cu legitimatia de la munca. O fi vreun semn...
Oamenii au uitat de sfinti, flori, chestii naturale, normale, frumoase, neintinate. Daca acum ani si ani nu era o rusine sa te cheme Ion sau Ilie, nu era banal sa fii botezata Elena, acum la moda sunt numele imprumutate de pe la alte popoare, iar in anumite zone ale populatiei, cele de marci... de masini spre exemplu. Cand am incetat sa putem trai cu noi daca suntem simpli, curati si onesti? Oare prefacatoria asta, zilnica, pe care o faci drept compromis la munca, in piata sau cu vecina de la trei, a ajuns sa ne manance intr-ata sufletele incat am ajuns nice&shiny la suprafața dar mucegăiți și goi pe dinăuntru? Really now, daca nu-i chiar atat de greu sa joci roluri in fiecare zi, nu uita ca, de fapt, cel mai important e chiar al tau. Si ar trebui sa fie si cel mai usor.
Anyhow. That's about it. Life has a funny way of making fun of us. I sometimes love hating it, 'cause it's cleverish-evil.
Printre altele, ma gandeam cum, acum ani si ani si iarasi ani aveam un alfabet propriu si inventat - pe care, la nevoie, il mai folosesc si acum -. Ei bine, numai in hieroglifele alea scriam, ca sa nu priceapa neam ce zic acolo si pentru a fi si mai safe, codul avea un cod. Acum, pe bloguri sunt jurnale. Sunt chestii faine, funny, personale dar, totusi, cati au curajul sa scrie asa... ce-si scriau doar lor, in coduri, acum ani si ani? Mie imi vine uneori sa-mi vars mintile, ideile si sufletul... dar ma abtin si dau doar SAVE, nu si POST. Poate cu alta ocazie.
E din ce in ce mai funny - da, si crazy- cand vorbesc doi oameni, in treacat, pe strada si pune unul o intrebare si tu, trecand, raspunzi semi-incet cat parca sa te auda.
Are loc din ce in ce mai des urmatoarea chestie despre care am scris ca fiind funny. Acum devine enervanta. Mai mereu incerc sa deschid usa de la intrarea in bloc cu legitimatia de la munca. O fi vreun semn...
Oamenii au uitat de sfinti, flori, chestii naturale, normale, frumoase, neintinate. Daca acum ani si ani nu era o rusine sa te cheme Ion sau Ilie, nu era banal sa fii botezata Elena, acum la moda sunt numele imprumutate de pe la alte popoare, iar in anumite zone ale populatiei, cele de marci... de masini spre exemplu. Cand am incetat sa putem trai cu noi daca suntem simpli, curati si onesti? Oare prefacatoria asta, zilnica, pe care o faci drept compromis la munca, in piata sau cu vecina de la trei, a ajuns sa ne manance intr-ata sufletele incat am ajuns nice&shiny la suprafața dar mucegăiți și goi pe dinăuntru? Really now, daca nu-i chiar atat de greu sa joci roluri in fiecare zi, nu uita ca, de fapt, cel mai important e chiar al tau. Si ar trebui sa fie si cel mai usor.
Anyhow. That's about it. Life has a funny way of making fun of us. I sometimes love hating it, 'cause it's cleverish-evil.
Comments