Oana Dixit

Iluzii si deziluzii. Pana la urma, fiecare ramane cu ce vrea. Si nu fac teoria paharului pe jumatate plin, pe jumatate gol si care-i jumatatea pe care irisii tai orbiti de launtricitatea eului tau propriu si personal pot sa o perceapa sau sa o accepte. Dar, pana la urma, e vorba de filtrarea pe care o folosesti, de modul in care, creierasul tau cu mai multi sau mai putini neuroni activi rumega cuvinte, gesturi, intamplari, stari de fapt. Poti intotdeauna sa alegi insa nu vei sti niciodata (sau poate rar) pe moment daca alegerea pe care o faci e buna sau nu. Si uite asa, alegerile tale, se refracta asupra celorlalti si in acest mod suntem ca prin minune uniti de itze nevazute. Doar percepute la un nivel constient sau inconstient. Si, de aici, iarasi alegeri si interpretari si filtrari si... In concluzie? Fiecare are si primeste ce vrea, nu neaparat ce merita. Si-atunci stai si te intrebi. Daca persoana de langa tine e insetata ca floarea soarelui dupa lumina de dorinta orbeasca si pros...

Despre eul noi. La trecut Ne scăldăm dincolo de cuvinte Într-un amurg atemporal. Nu. Realitatea nu ucide vise. Visele ucid urmele tale Pe porii pleoapelor mele Conturandu-te din atingeri lascive În umbre. Cuvântul bărbat mi se scurge pe buze. Gustul atingerii tale se modelează în frig. Paşii noştri vor rămâne pavăză Celor care au trecut lovindu-ne. Eul nostru pătat de eul lor. Alege-te de lângă mine. Dincolo de pădurea asta sunt resturi de gloanţe. Timp rănit şi timp cu găuri. Urmele paşilor tăi îmi ţin de frig. Concentric. Timp. Copile, treci pragul de frunze Şi păşeşte prin mine înainte. Ştiu că simţirea-ţi înfige colţii Aducerii înapoi. Trecutul e dincolo de orizont. Strămoşii de ne cheamă prin sânge În cele care-am fost. Cenuşă. Oamenii trăiesc povara Înaintării în jos. (Cătălina A. Romeo)

Pentru cei care nu stiu sau nu-si dau seama, e Dolores de la Cranberries :). Ce-i mai fain e faptul ca in curand o sa scoata si un album. How nice is that? Enjoy!

Am ucis lumina, pare-se. Dupa ce am fost la inviere la o biserica noua care in interior nu are pictat decat altarul (si chiar e fain realizat) am primit sarcina de a pastra lumanarea aprinsa pana acasa... Nu de alta, dar celorlalti li se stinsesera si cica asa trb sa vii cu lumina de la biserica. In fine, zis si facut. Problema e ca eu, aeriana cum sunt, ajutata putin de vant am realizat la vreo 200 de metri de casa ca lumanarea era pe moarte... Si la cateva secunde dupa a si murit. Ironic, parca trebuia sa fie Invierea : D Ideea e alta. Stingerea lumanarii mele (care a rezistat vitejeste si s-a stins ultima) a devenit o adevarata tragedie si o dovada (inca una) a nepriceperii si pacatelor mele. Crazy wicked people! Dar a fost frumos si asa... liniste

- E indeajuns sa tragi o linie intr-o viata alba, ca o coala de hartie si-apoi sa continui, in orice directie. Intotdeauna se formeaza ceva. Si chiar daca tragi o linie si apoi te opresti or sa fie altii care or sa continue sau, pur si simplu, din cauza timpului sau a ploii sau a multor alte motive linia sa se intineze... sa inceapa "sa curga". Inertia e o chestie pur teoretica in acest sens, nu crezi? - Da. O linie. Depinde insa unde pui primul punct. Nimic nu poate fi rectificat. De acolo incepe tot. Trecutul nu e doar ieri sau acum un an. Trecutul incepe cu primul punct. - Da, asa e, insa tu te legi prea mult de trecut. Si poate-i vina mea pentru ca am zis de linie. Poate nu ar mai trebui sa zic nimic. Sunt oricum idei fara... fond. Prea multa filosofie. - Discutiile despre timp nu pot sa fie altfel, oricum. - Poate nu ar trebui sa fie deloc. Uite, azi ma uitam la diversi oameni si ma gandeam la timp si cum a trecut peste fiecare sau cum, unii imi inspira mila pentru ca pa...