Oana Dixit

So... maine-i "zi de stat in casa". Interesting. Melting away. Asa n-am chef de nimic si imi vine sa ma misc in reluare, asa cum ceara se topeste incredibil de incet si curge pe o lumanare. Ma intreb daca o plimbare la ora 2 (noaptea) in parc, azi, poate fi racoritoare sau o sa ma ascund la cele 16 grade pe care mi le setez in camera. What a life! I care about nothing at all! C-o fi bine sau nu, vom vedea, vom trece peste, vom... sau voi? Titlu mare - stire PRO TV - "Marţi, între orele 11-18, România se închide! ", deci plecati in alta tara, sau bucurati-va de vanzarile promotionale inainte de ora de inchidere, 11 maine dimineata. Si, ma intreb, ce o sa se intample cu acele persoane care or sa ramana blocate inauntru cand se inchide Romania? Iar cei care reusesc sa scape la timp, oare or sa priveasca cu nasurile lipite de geam cum se coc cei ramasi inauntru? Debitari verbale. Si, totusi, cum o sa arate Romania "inchisa"?

Wind of change. I'll have to chose a direction and blow away. E ciudat, cand, aruncat intr-o groapa, putin impins de imprejurari care nu se vor a fi pe deplin clarificate, apar o groaza de maini, la care nu te asteptai, sa te salveze. Si e greu sa iei decizii... mai ales cand nu stii daca... sau mai bine nu. Si uite o melodie asa... fleoshc...

Si, uite, ca sa fac haz de necaz, am gasit o poza misto pe net. Ar trebui sa aiba mentiunea: "Nu incercati acasa! Ar fi pacat sa muriti singur!" :P Ma intreb ce om dus a venit cu ideea si cati cumparatori o fi avut! Ah, ca nu am zis inca despre ce-i vorba: pistol pentru sinucigasi! (unora li l-as face cadou. Nu persoanei vizate in post-ul anterior. Aia e o chestie minora)

S-au adunat cativa oameni care ma calca pe nervi! Sunt in defensiva. Incep sa cred ca aveau dreptate acei "cineva" care imi spuneau ca imi pierd vremea cu nimicuri si ma irosesc doar pentru partea cantitativa. Unde sunt vremurile in care alegeam numai si numai calitatea fara sa ma uit la ce imi aduce? Mda, era un fel de lupta don quijoteasca, pentru ca cercul celor interesati si care apreciau era restrans, dar... totusi. Urasc sa ma cert, nu sa imi sustin punctul de vedere. Si daca unii stiu doar sa se certe incercand sa se apere, treaba lor. Cred ca nu se intelege care-i problema, de fapt. Si eu am facut corectura pentru texte (scrise de mine sau nu) si uneori mai fac, cand mi se solicita ajutorul. Asa am invatat sa fiu mai ordonata, pentru ca nu eram si nici acum nu sunt incantata. Am invatat sa fiu mai atenta, desi inca nu ma pot lauda cu aceasta maiestrie. Dar, acum nu mai e treaba mea. Si, dc apare o greseala si e cineva cu capul in nori si in loc sa o rezolve, din cauza...

E o sambata ciudata azi, in care am chef de o mie de lucruri si initiativa pentru nimic... Nu ca as avea timp. Am o colega care vorbeste asa... moale si incet, ca si cum s-ar afla intr-o camera in care un batran cu mustatile ingalbenite de la tutun, sta sa moara si nu vrea sa-i sperie amintirile in care s-a lasat invaluit. Vorbeste de parca i-ar fi frica sa nu spuna ceva gresit si sa se auda. De fapt, asa vorbeste ea. Parca e in ton cu caldura de afara. Cuvintele, obosite si sleite de puteri, nu reusesc sa smulga sunete si se zbat, totusi, sa iasa afara. Ma simt la marginea lumii. In fata mea negura si-n spate... Oh, in spate cate si mai cate minuni care nu imi atrag catusi de putin atentia. Parca as fi pe un lac si barca se misca, agale, purtata de miscarile fine ale apei, neajungand insa la niciun mal. Imi place sa plutesc asa, in deriva. Chiar nu am chef momentan sa ajung la vreun mal, desi ma gandesc, ca, intr-o buna zi o sa trebuiasca sa ridic ancora metaforica si sa o arunc iaras...

Ca sa nu ziceti ca nu ma tin de cuvant, dupa ziua de-a dreptul dezastroasa si stupida pe care am infruntat-o, voila cateva povesti si vreo 3 poze noi. 1. Vasile Lepadatu Nenea asta e birjar la mare, in Neptun, din '70 de cand s-a deschis statiunea. E cel mai alb birjar de pe acolo (majoritatea sunt tigani). Si, nenea asta are ceva deosebit... un fel de a se purta si de a vorbi. Parca-i dus, agale, de vant. I-a plimbat cu trasura lui pe Nicusor Ceausescu, pe Ion Dolanescu si ca orice om in varsta are de comentat la adresa parlamentarilor din prezent. Ii plac oamenii simpli, pentru ca sunt altfel, le place viata. Ii place si... Carmen Serban. Il "unge la inima", dar nu spera sa o plimbe cu trasura, pentru ca e "vedeta" mandra. Pe mine m-a plimbat vreo 30 de minute cu trasura si mi-a povestit una-alta, de la nepotii lui si pana la nemtii pe care-i plimba acum cativa zeci de ani cu trasura prin statiune.M-a cam usturat la buzu nar drumul asta, cu tot cu reducereapri...

Si uite ca am fost la mare, m-am intors de la mare, dupa cum se vede in poza am fumat pe plaja inainte de rasarit, m-am plimbat cu un nene simpatic cu trasura, am cutreierat litoralul pe jos in lung si in lat (motiv pentru care pe umarul stang mi-a ramas urma de la rucsac), am incercat sa conving cativa tineri aflati pe litoral ca sunt mai in varsta decat ei (ei - studenti si elevi care au joburi de vara), m-am certat cu domn' presedinte (Vadim Tudor), am cunoscut un barman dragutz, cel mai mare din parcare de pe la noi si mi-am petrecut o zi cu Gheorghe Gheorghiu. For the moment, asta-i tot. Cu detalii si impresii despre cine, unde, ce si cand o sa revin azi... maine... cand o fi un moment de ragaz. Si ca sa nu fiu rea, voila si o poza fara fum (ma rog, doar cu putin...)