Oana Dixit

Nenea asta si cu don'soara de langa el, adepti ai unui stil gotic (din pacate par a fi genul ' oameni distrusi' ) s-au lovit de o micutza problema cand au vrut sa mearga cu autobuzul. Cica soferul, vazandu-l pe individ tinand-o pe prietena lui in lesa le-a zis scurt ca el nu accepta caini in autobuz. He-he-he! Mi-a placut raspunsul.

Intotdeauna am avut o fascinatie pentru pietre... Pentru ca sunt permanente. Pentru ca se schimba si se termina dar niciodata complet, niciodata de tot. Pentru ca raman, chiar daca nu sunt mereu acolo. Pentru ca sunt mai aproape de cer decat orice si mai adanc in pamant, si mai in mare si mai pe uscat. Pentru ca intr-o zi un copil de sapte ani, pe nume Robert, mi-a spus ca vrea sa aiba un munte si-a adunat nisip in palme, dupa care l-a pus in geanta mamei lui. Peste vreo doua zile m-am intalnit cu el in parcul de distractii si avea in mana o sticla de Tutti Frutti de grepfrut rosu in care pusese firele de nisip. Si cand maica-sa i-a cumparat vata de zahar i-a spus ca vrea doua. Una pentru el si cealalta pentru muntii lui. Mama lui l-a privit rece, l-a tras de mana si-a zis ca-i tarziu si ca trebuie sa plece sa doarma ca daca nu se trezeste la 7 sa mearga la masa si apoi pe plaja se face tarziu si apare soarele ala rau care-l arde si nu o sa se bronzeze, o sa ramana alb ca un copil boln...

Hasurat. Probabil cu un creion cu mina B3. Si apoi intinat putin cu degetul. O incercare de privire tulbure... pierduta. Cum sa reusesti sa transmiti toamna printr-o privire? Dincolo de frunze, de stoluri colturoase si alfabetice de pasari migratoare, de carute cu mers lent si scartait umplute cu varf cu fire dezordonate de fan... Dincolo de vacanta, de oameni lesinati pe strada sub atingerea neobosita a soarelui, de... Asa ca hasurez incet, o privire... o idee de mimica, de stare ce ar trebui sa izvorasca dintr-un iris gri, de pe o foaie. Diferenta trista dintre un aparat foto si un creion B3 e faptul ca un aparat foto nu are cum sa surprinda toamna atunci cand la meteo se anunta primavara. Si nici nu poate sa creeze priviri tomnatice in ochii inundati de irizari de fericire. Mana din spatele aparatului face click. Si, bineinteles, la comanda, persoana din fata obiectivului poate sa ia o anumita postura... sau sa-si intunece privirea, sa zambeasca sau sa priveasca direct in obiectiv. ...

Cand am mai spus in diverse randuri ca asa-numitii cercetatori britanici se plictisesc, nu era absolut nici o urma de ironie. Incep sa cred ca-i adevarul gol-golutz. Isi gasesc sa cerceteze orice tampenie, de la formula picioarelor/fundului perfecte, la barbatul perfect si muuult muuulte altele. Acum a aparut o alta minunatie. Au declarat ziua de 21 ianuarie, drept cea mai trista zi din an. Un fel de Ziua Internationala a Nefericirii. What a bad joke. Bine macar ca si-au ales o zi de luni. Mda... whatever. Dar uite criteriile dupa care au facut mirifica alegere: e frig, Craciunul e departe si oamenii incep sa-si plateasca datoriile facute in timpul sarbatorilor. Ah, si inca o chestie, ca sa para ceva serios si documentat. Au verificat ei, si cele mai multe sinucideri care au avut loc de-a lungul timpului ghici cand s-au intamplat? Pe 21 ianuarie. Wow! Mama ce se plictiseste lumea. Mai bine puneti geana peste geana si dormiti.

Harry Potter e considerat de Papa (nu, nu de tata in versiune franceza. Ci chiar de nenea ala aproape holy de la Vatican) drept un fel de unealta a diavolului. Pai cum adik de ce? Instiga lumea la satanism (btw-> satanistii au obtinut aprobare de la Ministerul Culturii si Cultelor cred sa isi deschida biserica in Romania). Promoveaza vrajitoria si ocultismul in randul copiilor. Pe de alta parte, asta ar putea sa fie o veste buna pentru vanzatorii de maturi din piete si un declin pentru cei de masini avand in vedere ca atunci cand se vor face mari, copiii inoculati cu virusul vrajitoriei nu vor mai cere la majorat cine stie ce BMW sau macar un Logan amarat ci o matura ultima clasa, cu coada tunata. Si daca tot suntem intr-un domeniu profan, cica a aparut nu stiu ce (chiar nu mai tin minte, probabil film) despre Iisus. Si mama cata zarva, cica The Son ar fi fost gay, adik homosexual, adik ii placeau barbatii. Ideea-i veche rau de tot. Si pana la urma, daca ar fi sa ne gandim la toti ...

Ti-as spune o poveste... Dar mi se pare ca ar fi (poate) inutil. Pe de o parte, tie nu-ti plac povestile si pe de alta, e posibil ca eu sa ma pierd printre detalii. Cu toate ca ar fi frumos sa ne jucam putin cu simbolistica. Si poate, iarasi, nu ai reusi sa citesti printre randuri. Sau nu ai vrea. Sau poate ai avea impresia ca printre randuri nu e decat pagina alba. Strict. Direct. Cuvinte cu sens unic. Asa.. ca viata traita intre cei patru pereti ai unei existente ce nu a facut cunostinta inca cu elemente amorfe. Si atunci ai ramane doar cu imagini creionate in minte. Paduri fermecate si zmei uriasi care in final mor. Si atat. Cai albi care nu ti s-ar parea psihopompi nici macar daca ar fi negri si ar avea ochii goi. Te-ai gandi doar ca pe ei merg printi cu haine tesute din fire de aur in cautarea vreunei pietre filosofale. Pe care nu ar gasi-o nici macar daca hainele lor albe s-ar umple de mizeria cunoasterii si-ar deveni cersetori la portile timpului. Regii ar fi doar batrani cu bar...