Oana Dixit

Despre pasiuni ma gandeam sa scriu. Despre ale mele, mai exact si chiar mai exact de-atat, despre mancare. Legatura? Pai in mod normal legatura ar fi simpla daca eu as avea cu vreo cateva kilograme in plus, nu in minus. Chiar daca nu prea-i logic si de inteles, pasiunea mea (una dintre ele) e mancarea. Restaurantele de toate felurile. Nu-mi place sa merg in cluburi, baruri si altele asemenea, dar o iesire intr-o seara la un restaurant sic sau ciudat e cea mai faina iesire in oras. La fel cum, spre exemplu, nu-mi place sa merg la cumparaturi si mi s-ar parea absurd, spre exemplu, sa dau 100 de lei (da, da, 1 milion) pe o bluza. O cina, in schimb, cu nota de 100 de lei e cat se poate de ok. Si nu ma refer la un hamburger aruncat pe o farfurie. Trebuie sa fie mancare. Buna. Multa. Putin picanta. Putin mai grasa (motiv pentru care nu ma dau in vant dupa carnea de pui - e fada, fara grasime, fara gust). Putin altfel. Gatita foarte bine. Daca-i carne sa nu fie prea uscata. Cat de cat in...

A fost odată ca niciodată. Acum nu mai e. Prinți simpatici pe cai albi, regi cu urme de măreție, prințese cu părul lung, palate scoase la licitația măritișului și zmei puternici. Ce a mai rămas din toate basmele astea? Averea prințesei, vânată de prinț. Sau averea prințului dacă ar fi să o spunem mai exact, vânată de prințese - da, multe dintre ele chiar se cred, vai fată, prințese - Prințul a devenit o chestie simbolică. Băiatul bun, din popor, oacheș, nu la fel de puternic precum zmeul dar ajutat de forțele binelui să-l învingă pe acesta. În zilele noastre zmeii sunt la putere . Personaje rele și invidioase, cu mușchi construiți interesant anatomic. Caii albi sunt mașini - de preferință negre - iar steaua din fruntea armăsarului a devenit o marcă . Înregistrată, bineînțeles. S-a mai păstrat doar caracterul psihopomp al cailor-mașini, transferat în kilometrajul dus la maxim. Din când în când, își mai fac datoria să-i ducă pe respectivii… prinți pe lumea cealaltă. Și prințesele tot ...

Cercetătorii americani - de fapt, nici nu mai contează nația lor pentru că cei mai mulți își pierd timpul cu minunății, ca și mine de altfel, but a job is a job - Așa.. să revenim. Cercetătorii americani vor să creeze o pastilă cu oxitocină, care să te facă se iubești, să te îndrăgostești și mai știu eu ce. Ăsta mi se pare un pas spre o atrocitate mai gravă decât orice viol. Pe bune. Cum naibă să vrea cienva să stimuleze artificial chestia asta? Da, veți zice că mai e Viagra care stimulează și ea nu știu ce. Dar una e să-ți bagi... (scuzați expresia) și alta e să simți ceva pentru o anumită persoană. Pe mine m-a șocat ideea. Și mi-a dat un sentiment stupid. Deci, da, funcționează deja, chiar dacă e în stadiul de concept - dă naștere la sentimente :))

Nu, nu am început anul cu nervi. Dar l-am început așa cu o stare în care-mi vine să-i lovesc verbal pe cei care mi se pare că se comportă aiurea. Astfel, mă enervează oamenii care au o rezolvare pentru toate problemele lor: nu au bani și situația financiară e scuza oricărei chestii. Pe de altă parte, tot oamenii respectivi sunt cei care-i privesc nu știu cum pe cei care au bani mai mulți decât ei și se enervează. Bineînețeles că ăștia nu au aceleași probleme pentru că au bani. Și nu că ar fi vorba de situații care au vreo legătură cu lei, dolari, euro sau orice altă monedă mă enervează oamenii care își bagă picioarele din comoditate și plecând de la ideea că oricum toate-s bune și nu au de ce să își facă vreo grijă mă enervează mai mult ca oricând lingușitorii și prefăcuții mă enervează că nu ninge mă enervează oamenii care dau tot felul de ultimatumuri sau vor totul sau nimic când nici măcar nu se află la jumătate de drum sau, posibil nici măcar să nu fie pe drumul bun mă enervează șa...

Se trezeşte în fiecare dimineaţă şi se îndreaptă spre muncă. Ambalează piese la Dacia, la Mioveni. Dacă îl vezi la locul de muncă, pare un om obişnuit, banal, îndreptat cu precădere spre practic, nu spre spiritual. El e Ionuţ Radu, are 29 de ani şi cam atât. Îi plac maşinile? Poate-i sătul de atât “auto”, că doar asta vede zilnic, cu asta-şi ocupă mâinile şi timpul. O avea alte pasiuni… cine ştie? Totuşi, pentru cunoscători, el e Ionuţ care scrie în principal poezie religioasă. Publică diverse chestii pe internet, prin reviste, a terminat o facultate cu profil umanist. Cât despre maşini, se poate spune că-i plac şi astea şi le dedică uneori versuri. Spre exemplu, scris la mişto sau chiar cu adevărată pasiune, o strofă sună cam aşa: “Dacia nu ştie să moară / trăieşte pentru că alţii au trăit în ea / călătoreşte dinspre trecut spre clipă / călătoreşte dinspre viitor spre clipă / îşi trăieşte istoria la momentul prezent / Dacia este o metaforă în carne şi oase / a celor ce îşi amintesc...

Nu vi se pare uneori că iarna sau atunci când e frig, vocile oamenilor se aud altfel, mai calde, mai... guturale (fără ca asta să implice vreo gripă)? Parcă aerul rece şi ceaţa din jur schimbă sunetul şi inflexiunea cuvintelor? Parcă într-un mod inexplicabil, corzile vocale sunt făcute să vibreze altfel. Mai cald...în ciudă aşa. Sau poate frigul, care poate să picteze viaţă pe obrajii oricui insulă, tocmai sentimentul ăsta de viaţă, cald, uman până şi în cei care au uitat să fie aşa... oameni. Trece până şi de tencuiala unui fond de ten aşezat cu grijă pe faţă de vreo tânără cu iz ciudat de... domnişoară de pension. Intră, în mod ciudat, şi în case, schimbând atmosfera... sau nu. Poate nu. Dar afară, aerul rece reuşeşte să rupă nişte bariere sau măcar să le ridice puţin (sau să le lase jos?!) pentru ca toţi să fie altfel.

Stiti voi cercetatorii aia dusi, creati, zic eu, special pentru tabloidele lumii, care scot studii pe banda rulanta, care mai de care mai ciudate si WTF?! Ei bine, au gasit ei si raspunsul la intrebarea ”de ce-s proaste femeile”. Super tare, am zis eu. Mai ales ca alea din prima categorie sunt prostute pentru ca se comporta asa si, in plus, pentru ca nivelul meu de misoginism depaseste anumite limite. Cum imi place sa transform oricum orice in bascalie - mai ales ca se cere de cele mai multe ori - am scris vreo cateva cuvinte pe tema asta. Si de aici au inceput controversele, certurile samd. Asa-i, nu de la mine a izvorat acest studiu (de parca nu-i evident si stiut de toata lumea). Si mi-ar fi plcut sa fie ideea mea, nu sa ma ascund pentru ca-i funny, misogin atat cat trebuie (vezi partea finala). In fine, eu pusesem la inceput, un avertisment - Aviz feministelor si ochii mari celor care se cred misogini. Asta a disparut. La fel cum am adaugat pe undeva pe acolo cum ca-i misogin stud...