Oana Dixit

Cu stropi mari ca un fel de prelungire a cerului in existenta si a existentei in cer. Un joc de-a valma, aiurea, ca o roata a timpului care se intoarce mereu dar tot timpul in alt loc. Un strop nascut aici ajunge maine dincolo, murind mereu si renascandu-se intr-un iures pe care cineva demult l-a denumit ploaie. In alte limbi, altii, in alte timpuri, l-au numit potrivit cuvintelor lor. Se preling incet, pe geamuri, privind sau nu inauntru, sunt calcati in picioare si uneori inghititi din greseala de cei care incearca sa-i priveasca de jos. Nu ca le-ar pasa, ca ar avea constiinta de sine sau orice fel de viata. In inconstienta lor, stropii sunt, uneori, mai utili decat primii 20 de oameni de langa tine. Si mai calmi sau mai vorbareti sau cine-o sti cum sunt sau nu. Ideea e ca a tot plouat zilele astea, seara de seara, ca un fel de ritual sinistru nascut din cine stie ce dansuri ale ploii. Sau, poate, doar pur si simplu din nori. Problema mea si bucuria multora e faptul ca innoratul ritu...

Si e timp prea repede sau prea incet, pudrat aiurea cu vise si idei. Cu sau fara amintiri. E absurd, pentru ca fara amintiri nu are cum sa fie. Intrebarea e cum sa le sortezi: frumoase, urate, indiferente. Naiba stie. Si poate nici nu mai conteaza cand vine asa un val cateodata si ti le da peste cap. Alea frumoase devin incerte, alea urate raman urate, alea indiferente raman indiferente. Macar sunt constante :)). Ma intrebam recent - recent adica azi... ieri - cum e pentru copiii aia mici sa invete sa mearga in picioare, sa vorbeasca si sa faca ei tot ceea ce fac. Cred ca trebuie sa ai o forta incredibila in corpul ala mic. Dupa ce te faci mare, toata forta asta nu numai ca se imprastie in tot corpul, dar se si dilueaza sau dispare cu totul. Cine sa stie? Cum o fi oare senzatia ca ti se misca pamantul sub picioare si parca ti l-a tras cineva ca pe un fel de pres. Cum or fi o groaza de chestii aiurea si fara sens? Pai... nu stii pana cand nu ti se intampla. Dar si cand ti se intampla.....

Ii spune all inclusive si e extrem de ieftin. Vreao 230 de euro sapte nopti, fara transport. Toata lumea e de-a dreptul extaziata, numai ca exista un schepsis.. pe care atat romanii, rusii, nemtii, bulgarii si ce mai sunt ei par sa nu-l vada. Unii dintre ei, nu toti. Mancare multa de-si umplu farfuriile numai pentru ca e gratis. Si mananca jumatate. Parerea mea? Pai e ieftin pentru ca si mancarea e ieftina. Sunt lucruri pe care eu cel putin (oi fi mai mofturoasa de fel) nu le-as manca never ever acasa. Bucati de carne numai piele si zgarciuri, prajituri cu creme suuuper chimice si aromate extrem de artificial. Bine ca au compoturi, multe legume, fructe si, uneori, ca asta seara spre exemplu, mancare ce mi s-a parut, finaly, ok :) Asa e, serviciile sunt superioare celor din RO. Toti sunt amabili, peste tot e curat - chiar si pe plaja sau in mare. Piscina e curata, din pacate nu e cu apa de mare, dar e ok. Mi-e o leneeee. Si cam atat ca netul e scump rau aici de-ti vine sa-l bati. Mai mu...

E geniala ideea. In Marea Britanie a aparut un parfum (odorizant de camera), care are miros de carti noi. Mi se par fantastic mirosul asta de carti. Nu neaparat noi, carti in general. Au ele un miros asa extraordinar. Sunt mai multe variante. E si miros de bacon pentru cei care sunt fani ai gratarului pe balcon sau in fata blocului, probabil. Mai e unul cu miros de... pisici si inca unul ciudatel cu miros de... sentimente. De sensibilitate de fapt. Cel mai scump, aproape 30 de lire, e cel cu miros de carti. Celelalte costa undeva pana in 10 lire. Se pot cumpara de pe SmellofBooks.com

Sunt vreo 25 de grade dar din cauza vantului par a fi vreo 22. Poate 21. E innorat, mai ploua putin. It's heaven on earth. Daca ar fi asa mereu, din martie pana in noiembrie si apoi din noiembrie pana in martie sa fie iarna, ar fi clima perfecta. Dar, cum perfeciunea nu exsita decat rar sub forma de idee... ma multumesc cu o zi asa... Si atat.

Politicienii oferă vacanţe. De fapt, nu chiar vacanţe. Ne oferă statutul de turişti, chiar dacă electorali. Căldură mare. Razele astea par de-a dreptul bolnave. Îţi intră şi în suflet, mai ceva decât gripa porcină. Nici măcar o mască dintr-aia de faţă, nici mâini curate şi spaţile neaglomerate nu te pot scăpa de ele. Pe vremea asta deşertică, doi bărbaţi pe la vreo 40 de ani, căzuţi parcă dintr-o reclamă dintr-aia la băuturi pentru oamenii de rând, se plimbau agale prin apropierea şcolii Sfinţii Voievozi din Capitală. Probabil mergeau să voteze… ştiu eu?! Ei bine, la început aşa e, nu ştiam, apoi, mergând în spatele lor câteva minute am aflat că pentru ei alegerile de astăzi sunt un motiv de bucurie. Ca un fel de împlinire sufletească a unei dorinţe secrete. “Ce ţi-e şi cu alegerile ăstea. Fiu-miu zicea că pune ştampila pe Băseasca, dacă n-are bani de fiţe să pună şi mâna pe ea…” “Ce gusturi, Gicule, au tinerii din ziua de azi, ce gusturi… Nici când încarc un perete nu pun atâta materi...