Alegerile ne... turistizează
Politicienii oferă vacanţe. De fapt, nu chiar vacanţe. Ne oferă statutul de turişti, chiar dacă electorali. Căldură mare. Razele astea par de-a dreptul bolnave. Îţi intră şi în suflet, mai ceva decât gripa porcină. Nici măcar o mască dintr-aia de faţă, nici mâini curate şi spaţile neaglomerate nu te pot scăpa de ele.
Pe vremea asta deşertică, doi bărbaţi pe la vreo 40 de ani, căzuţi parcă dintr-o reclamă dintr-aia la băuturi pentru oamenii de rând, se plimbau agale prin apropierea şcolii Sfinţii Voievozi din Capitală. Probabil mergeau să voteze… ştiu eu?! Ei bine, la început aşa e, nu ştiam, apoi, mergând în spatele lor câteva minute am aflat că pentru ei alegerile de astăzi sunt un motiv de bucurie. Ca un fel de împlinire sufletească a unei dorinţe secrete.
“Ce ţi-e şi cu alegerile ăstea. Fiu-miu zicea că pune ştampila pe Băseasca, dacă n-are bani de fiţe să pună şi mâna pe ea…”
“Ce gusturi, Gicule, au tinerii din ziua de azi, ce gusturi… Nici când încarc un perete nu pun atâta material cât îşi pune ea pe faţă!”
“Da, mă, da e fată de preş’dinte!”
(Mă amuzam, mă amuzam şi… apoi m-am amuzat şi mai tare.)
“Bă, măcar ne dau şi ei turism. Adică… ne fac turişti, cică. Am auzit eu la ştiri aseară cum vorbea fătuca aia!”
“Care turism, Viorele?”, întreabă mirat celălalt. (probabil i s-or fi ridicat şi sprâncelene grizonate, nu ştiu, că fiind în urma lor nu le vedeam feţele)
“Păi da, mă Gicule, alegerile ne fac turişti. Pe toţi, mă. Turişti electorali. Numai să mergi să votezi până nu te mai ţine şi gata. Eşti turist!”
“Lasă prostiile şi hai mai bine la o bere. Ştampila aia se pune ea şi singură…” zice Viorel după cum am dedus eu că-l cheamă.
Şi aşa au făcut stânga împrejur şi duşi au fost la o bere. Cum să nu ţi se pară savuroasă şi căzută din cine ştie ce scriere proletară fiecare zi petrecută pe asfalt, printre oameni?
Pe vremea asta deşertică, doi bărbaţi pe la vreo 40 de ani, căzuţi parcă dintr-o reclamă dintr-aia la băuturi pentru oamenii de rând, se plimbau agale prin apropierea şcolii Sfinţii Voievozi din Capitală. Probabil mergeau să voteze… ştiu eu?! Ei bine, la început aşa e, nu ştiam, apoi, mergând în spatele lor câteva minute am aflat că pentru ei alegerile de astăzi sunt un motiv de bucurie. Ca un fel de împlinire sufletească a unei dorinţe secrete.
“Ce ţi-e şi cu alegerile ăstea. Fiu-miu zicea că pune ştampila pe Băseasca, dacă n-are bani de fiţe să pună şi mâna pe ea…”
“Ce gusturi, Gicule, au tinerii din ziua de azi, ce gusturi… Nici când încarc un perete nu pun atâta material cât îşi pune ea pe faţă!”
“Da, mă, da e fată de preş’dinte!”
(Mă amuzam, mă amuzam şi… apoi m-am amuzat şi mai tare.)
“Bă, măcar ne dau şi ei turism. Adică… ne fac turişti, cică. Am auzit eu la ştiri aseară cum vorbea fătuca aia!”
“Care turism, Viorele?”, întreabă mirat celălalt. (probabil i s-or fi ridicat şi sprâncelene grizonate, nu ştiu, că fiind în urma lor nu le vedeam feţele)
“Păi da, mă Gicule, alegerile ne fac turişti. Pe toţi, mă. Turişti electorali. Numai să mergi să votezi până nu te mai ţine şi gata. Eşti turist!”
“Lasă prostiile şi hai mai bine la o bere. Ştampila aia se pune ea şi singură…” zice Viorel după cum am dedus eu că-l cheamă.
Şi aşa au făcut stânga împrejur şi duşi au fost la o bere. Cum să nu ţi se pară savuroasă şi căzută din cine ştie ce scriere proletară fiecare zi petrecută pe asfalt, printre oameni?
Comments