Spune-mi ce forme nasc stropii, si-ti spun ca deja nu mai sunt
Cu stropi mari ca un fel de prelungire a cerului in existenta si a existentei in cer. Un joc de-a valma, aiurea, ca o roata a timpului care se intoarce mereu dar tot timpul in alt loc. Un strop nascut aici ajunge maine dincolo, murind mereu si renascandu-se intr-un iures pe care cineva demult l-a denumit ploaie. In alte limbi, altii, in alte timpuri, l-au numit potrivit cuvintelor lor.
Se preling incet, pe geamuri, privind sau nu inauntru, sunt calcati in picioare si uneori inghititi din greseala de cei care incearca sa-i priveasca de jos. Nu ca le-ar pasa, ca ar avea constiinta de sine sau orice fel de viata.
In inconstienta lor, stropii sunt, uneori, mai utili decat primii 20 de oameni de langa tine. Si mai calmi sau mai vorbareti sau cine-o sti cum sunt sau nu.
Ideea e ca a tot plouat zilele astea, seara de seara, ca un fel de ritual sinistru nascut din cine stie ce dansuri ale ploii. Sau, poate, doar pur si simplu din nori. Problema mea si bucuria multora e faptul ca innoratul ritual se va cam termina curand.
Ma gandeam daca a stat vreodata cineva sa urmareasca desenele uneori poate bizare si fara sens, alta data cat se poate de conturate, pe care le deseneaza primii stropi pe asfalt. Apoi vin ceilalti si deja se arunca unii peste altii, purtati de vant sau, pur si simplu, de propriul centru de greutate. De ce sa stea cineva sa-i urmareasca si cum? Pai, da... poate ar trebui sa se uite la ei cu incetinitorul pentru a putea, vreodata, observa ceva. Dar nu e imposibil si-i simplu de demonstrat. Doar se nasc din nori, nu? Si norii pe cer fac diverse forme. Nu-i asta explicatia, doar ca asta mi-a venit acum in minte.
Se preling incet, pe geamuri, privind sau nu inauntru, sunt calcati in picioare si uneori inghititi din greseala de cei care incearca sa-i priveasca de jos. Nu ca le-ar pasa, ca ar avea constiinta de sine sau orice fel de viata.
In inconstienta lor, stropii sunt, uneori, mai utili decat primii 20 de oameni de langa tine. Si mai calmi sau mai vorbareti sau cine-o sti cum sunt sau nu.
Ideea e ca a tot plouat zilele astea, seara de seara, ca un fel de ritual sinistru nascut din cine stie ce dansuri ale ploii. Sau, poate, doar pur si simplu din nori. Problema mea si bucuria multora e faptul ca innoratul ritual se va cam termina curand.
Ma gandeam daca a stat vreodata cineva sa urmareasca desenele uneori poate bizare si fara sens, alta data cat se poate de conturate, pe care le deseneaza primii stropi pe asfalt. Apoi vin ceilalti si deja se arunca unii peste altii, purtati de vant sau, pur si simplu, de propriul centru de greutate. De ce sa stea cineva sa-i urmareasca si cum? Pai, da... poate ar trebui sa se uite la ei cu incetinitorul pentru a putea, vreodata, observa ceva. Dar nu e imposibil si-i simplu de demonstrat. Doar se nasc din nori, nu? Si norii pe cer fac diverse forme. Nu-i asta explicatia, doar ca asta mi-a venit acum in minte.
Comments