Oana Dixit

Cand se prabusesc avioane, se intampla sa vad filme cu si despre avioane prabusite. Acum ca a murit Michael, am vazut un film in care apare micul Michael (avea vreo 5-6 anisori) si era la toaleta. :D Anyway, pentru cei care stiu, acum vreo 15 ani (mai mult sau mai putin, probabil mai putin) era un serial fain (zic eu) Quantum Leap . Acum vreo saptamana am downloadat primul sezon si evident, m-am tot hranit cu el de atunci (intre timp am trecut si la al doilea). Care e legatura cu Michael? Pai, la un moment dat, Sam (care era nu stiu cine, nu stiu unde era atunci) se afla in toaleta unui bar. Cand se spala omul pe maini, vine un pusti mic, simpatic si negru, imbracat asa ca la circ. Pustiu simpatic, negru si, evident, mic, era foarte zambaret si pus pe facut spectacol. Si Sam il vede, se gandeste probabil la Michael (sau nu?!) si incepe sa danseze si sa faca moonwalk-ul. Pustiu il imita si ii place ideea ca iese din baie moonwalkând. Sam ramane ca traznit cand se aude de pe hol: "H...

Pentru ca s-a mai terminat nebunia, pot sa zic si eu doua cuvinte despre Michael Jackson. Nu m-a atras vreodata muzica lui. Deloc. In 1992 stiu ca a venit in concert la noi pentru ca o colega mergea la concert cu parintii ei si i-au cumparat si invatatoarei un bilet. Cam asta e tot ce-mi spune mie toata povestea asta. Ideea e alta. Ce absurd e sa fii bun la ceva - gen vedeta - in zilele noastre. Daca nu ai nervii tari sau daca nu esti complet idiot, te distruge psihic toata povestea asta. Sa fii obligat sa te ascunzi cand mergi, ca tot omul, sa cumperi ceva de un simplu magazin, sa nu te poti imbraca si tu normal ca te arata lumea cu degetul, sa-ti retusezi machiajul inainte sa pleci sa-ti plimbi cainele si sa ai grija pe cine saluti, ca barfele se nasc repede, umplu presa si arunca toti cu pietre in tine. Poate asa merita unii, cei care vaneaza faima, cei pentru care a fi vedeta e un tel in viata. Dar cand ajungi sa fii la pamant si pentru ca esti cineva te calca toti in picioare cum ...

O ştiţi cu toţii, am mai postat chestia asta acum vreun an sau doi, dar azi merge iar. De fapt, chestia asta ar merge asa.. o data la cateva zile. Sau, macar, atunci cand stai si te uiti ca boul (boaua:p)la stanga, dreapta, fata si nu stii incotro sa mergi. Ca inapoi, nu prea mai ai cum. Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on Sunday night. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing...

Ma gandeam ca suntem asa pierduti in criza si amenintati de tot felul de lispuri financiare, incat, am uitat sa vedem cati oameni au pierdut oamenii in ultimele cateva luni. Suntem fixati doar pe pierderi calculate in contabilitate. Avion cu 48 de oameni la bord, prabusit in New York pe 13 februarie - 49 de morti Avion cu 228 oameni la bord, prabusit pe 1 iunie, in ocean - 228 de morti Avion cu 153 de oameni la bord prabusit pe 29 iunie, in ocean - 152 de morti Cutremur in Italia pe 6 aprilie - 299 de morti Astea-mi vin in minte acum. Si nu-s de ajuns?

Cu stropi mari ca un fel de prelungire a cerului in existenta si a existentei in cer. Un joc de-a valma, aiurea, ca o roata a timpului care se intoarce mereu dar tot timpul in alt loc. Un strop nascut aici ajunge maine dincolo, murind mereu si renascandu-se intr-un iures pe care cineva demult l-a denumit ploaie. In alte limbi, altii, in alte timpuri, l-au numit potrivit cuvintelor lor. Se preling incet, pe geamuri, privind sau nu inauntru, sunt calcati in picioare si uneori inghititi din greseala de cei care incearca sa-i priveasca de jos. Nu ca le-ar pasa, ca ar avea constiinta de sine sau orice fel de viata. In inconstienta lor, stropii sunt, uneori, mai utili decat primii 20 de oameni de langa tine. Si mai calmi sau mai vorbareti sau cine-o sti cum sunt sau nu. Ideea e ca a tot plouat zilele astea, seara de seara, ca un fel de ritual sinistru nascut din cine stie ce dansuri ale ploii. Sau, poate, doar pur si simplu din nori. Problema mea si bucuria multora e faptul ca innoratul ritu...