Oana Dixit

Mamele sunt persoanele alea extraordinare care au un al saselea simt ciudat pe care nu ai cum sa-l intelegi dar pe care poti sa-l simti in cel mai extraordinar mod cu putina. El reusesc intr-un fel miraculos sa iti citeasca de la sute de kilometri distanta ganduri si senzatii pe care uneori nici tu nu le descalcesti bine... doar stii ca-s aiurea. Te suna brusc cand tu treci printr-un moment aiurea sau o perioada sau poate ai doar o zi proasta pe care nu ai chef nici sa o povestesti cuiva... sau poate nici tie nu-ti vine sa ti-o zici... Si-si dau seama asa brusc si te bat la cap pana la spui si apoi brusc, orice ti-ar spune, te vindeci brusc. Dar de obicei nu spun "orice", ci spun exact ceea ce trebuie. Asta poate e doar psihologie, dar mai sunt zilele alea aiurea in care dupa ce ramai tu cu tine iti permiti sa-ti stergi orice zambet de pe fata si sa te cufunzi intr-o stare aiurea si-ti bagi picioarele in cam orice. Si telefonul suna si mama de la capatul celalalt al firului.....

Unele distante sunt asa de luuuungi, incat ma gandesc la urmatoarea chestie: e prea putin sa zici "distanta" si ar fi mai de inteles "distante". cand e vorba despre muuuuult, muuuult drum, despre deeeeeeparte rau sa nu mai zicem "E o distanta de la Bucuresti la Chicago de te saturi de stat in avion!", ci sa inlocuim exprimarea cu "Sunt vreo 10 distante mari si una medie de la Bucuresti la Chicago, de te saturi de stat in avion!" "Ce distanta e intre x si y?" "Huh, distanta? Glumesti!" "Sunt vreo doua distante... cel putin!" :)

Am ajuns la trista concluzie ca de vreo cativa ani barbatii nu s-au efeminiat ci au disparut de tot. Au inceput, de fapt, sa semene cu niste caini. Exemple... cainii fac pipi pe rotile masinilor, pe stalpi sau pe garduri pentru a-si marca teritoriul cu toate ca masina, stalpul sau gardul respectiv nu le apartine si nici nu le va apartine vreodata. Pe de alta parte, mai sunt precum niste caini pentru ca le tragi un sut in fund si tot ei vin schelalaind inapoi sa se gudure pe langa tine in speranta ca vor primi un os. Desi, nu il vor primi vreodata. Doar ca ei nu pot sa priceapa. Pe de alta parte, sunt asa de creduli si de usor de dus de nas incat, daca intr-o zi le dai un os devin brusc cei mai buni prieteni ai tai si usor dependenti de tine. Daca recent haita de patrupede adunate de pe la toate colturile ma scotea din minti de nervi, nestiind cum sa le alung, acum ma plictiseste. Cand o sa ajunga pe scara evolutiei din nou la stadiul de barbati, sa ma trezeasca si pe mine cineva... Pan...

Am si eu nelamuriri... Multe, evident. Dar vreo cateva le pun aici, poate se gaseste careva sa-mi raspunda. 1. Suni la taxi. Eu zic de obicei asa: "Doresc o masina pe str x" . Dar, o fi corect asa? Alte variante posibile pe care le-as putea folosi sunt: Am nevoie de o masina pe strada X Vreau o masina pe strada x Imi gasiti o masina pe strada x Imi cautai o masina pe strada x Vreau sa chem o masina pe strada x Aveti o masina pt strada x So... care-i varianta buna? Dintre cele de mai sus sau poate alta. 2. De ce le e frica oamenilor mai mult? De lucrurile pe care le stiu sau de cele pe care nu le cunosc? 3. De ce sa merg la serviciu nu mi-e lene dar mi-e lene sa ma intorc acasa? (uneori mi-e lene si sa merg, dar deseori mi-e lene sa ma intorc) 4. De ce gasesti instalatiile de pom mereu incalcite in cutie, desi tu le pui aranjate frumos cand despodobesti bradul?

Stirea e veche, deja, ce-i drept. Cred ca am mai mentionat asta pe blog acum ceva vreme, dar uite ca s-au pus biletele in vanzare. Anyone intersted? Ca eu mi-as cam lua soon ca sa nu raman fara. AICI INFO BILETE

Am fost la Roma si, evident, m-am intors. Ce-i de zis? Pai, unii dintre voi stiti: sunt multe gunoaie, multa dezordine, oameni aiurea si trafic asa... ca in jungla (total dezorganizat). Italienii vor sa scoata bani din orice, dar mai ales din pacalirea turistilor cu diverse. De vizitat ai ce. Sunt incredibile monumentele, catedralele, tot. Am fost si la slujba. Pentru ca vizitam si cand am intrat, seara, in biserica, era slujba. In limba franceza. In Piazza di Spagna, la Trinita dei Monti. Bineinteles ca am ajuns si la Vatican. Impresionant. O cruciulita costa 0.5 euro in magazinul din Vatican si la tarabele de la iesirea 3 sau 5 euro, daca nu negociai. Am ajuns in ultima zi si la mare. Murdar... asa de murdar. Dar am mancat la un restaurant niste langustine super bune :) Uneori, trecand printre tot felul de ruine mai mult sau mai putin conservate (mai degraba mai mult) ma gandeam ca acum muuuuulti ani pe acolo treceau atatia oameni. Si prin parcuri sau pe strazi cum se plimbau romani...