Oana Dixit

Stiti reclama aia la hartie igienica? Da, da, reclama aia furata de la francezi. Good. Stiti ca se urmareste ca si prin alte parti ale lumii, introducerea tabletelor la scoala si in Romania? Ca nu o sa mai fim noi vii cand s-o intampla asta - doar e sistemul de invatamant romanesc -, asta e altceva. Ca deja dupa o pagina scrisa de mana te doare mana ati observat? Nu? Eu da. Cert e ca ne indepartam de hartie si la prima vedere e enervant, DAR, eu cred ca la un moment dat asta o sa fie un lucru bun. Sau, fie, nu bun, dar o sa existe si un castig. Eu cred ca dupa ce ne vom fi indepartat indeajuns de mult de hartie si cand o sa fie o noua generatie, crescuta cu tablete, hartia si tot ce inseamna ea in tipar - carti, ziare, reviste, jocuri -  o sa capete o insemnatate interesanta. O sa fie lucrul ala arhaic si frumos, interesant, pe care il analizezi. Si, cine stie, peste multi, multi ani caligrafia si scrisul pe hartie o sa fie un fel de arta studiata la marile universitati si ...

Lupu-si schimba parul, dar naravul ba. Nu se potriveste ca o manusa zicala, dar acolo, cat de cat. Nope, tot nu imi plac copiii. Nici macar cu o farama in plus. In mare parte din cauza parintilor lor - si adultilor in general - care vorbesc cu ei folosind cuvinte, intonatii si expresii aiurea, care ii imbraca in haine gingase, care imita tot felul de animale - why???- si care sunt penibile - din pacate nu se prea gasesc haine normale pentru copiii mici, desi ei saracii habar nu au ca sunt imbracati precum o pisica sau alta vietuitoare -, care se poarta bizar cu ei, ca si cum nu ar fi tot oameni, ci altfel de vietati. Ei bine, eu am nascut un om. Mai mic ce-i drept, dar un om, cu personalitatea lui, cheful de a face sau nu ceva si cu un fel de a fi pe care urmeaza sa il tot descopar si sa aflu daca imi place sau nu. Destul de simpatic, dar nici genul ingeras, mai cuminte decat se spune ca sunt copiii, dar totusi enervant uneori si deloc "usor de spart" asa cum credeam eu ca ...

Daca fiecare om e unic pentru ce mai exista sfaturi, tutoriale, idei, intrebari si discutii pe forumuri? Pai...din plictiseala, pentru a sustine un business, pentru a face reclama, pentru a-ti "da cu parerea", pentru a crede ca te informezi, pentru a te simti util... Degeaba. Fie ca ai o problema de sanatate, de stil sau, nah, astepti un copil vei vedea tot ce ti se spune, tot ce citesti sau vezi la altii nu ti se potriveste. Si, bineinteles, multi arunca cu sfaturi si vor cu incaptanare sa faci cum vor ei. Poti sa ii asculti si sa iei de bun ce spun sau sa ii lasi sa-si raceasca gura degeaba, eventual sa se si enerveze si, la final, sa gusti victoria ca nu au avut dreptate. Asta dc esti mai rau si insensibil, ca mine. Altfel... poti sa ii menajezi. U softie. Just saying...last words before "the first day of the rest of my life"...momentele alea in care iti dai seama ca mai ai o mie de lucruri pe care ai vrea sa le faci/simti/traiesti pur si simplu si nu mai ai ca...

Poate e o idee bună... zăpăcirea asta. Atunci când schimbi ceva în viață ești fie fericit, fie nefericit, fie pierdut în spațiu, fie mai sigur pe tine... depinde de schimbare. Totuși, pentru că așa se întâmplă (sau poate pentru că ne e frică să facem noi schimbările dorite) lucrurile se schimbă uneori forțat sau din necesitate. Sau așa... peste noapte și te dau peste cap. Și atunci te simți pierdut și te intrebi unde ești tu sau daca poti sa te mentii pe pozitiile felului tau de a fi si de a exista, in ciuda schimbarii. Uneori, insa, - sau cel putin acum - se schimba totul si toate in aproximativ acelasi timp si atunci ramai - oricat de super patetic suna - cu impresia ca de fapt ai intrat intr-o alta realitate, iar realitatea ta calduta si cu gust dulceag-acrisor, chiar daca nu perfecta, dar a ta, a ramas undeva si te vei intoarce candva la ea. *desi stii foarte, foarte bine ca nu te vei mai intoarce niciodata la ea, dar speri si te fortezi sa crezi aiurea intr-o iluzie care te sa...

Asa cum elefantii batrani, care simt ca o sa moara curand, spune-se ca isi cauta un loc unde se retrag sa moara, acolo fiind cimitirul elefantilor, asa mi se pare mie cartierul in care ne-am mutat. E plin peste tot de femei insarcinate. Yayks, as putea spune, daca nu m-as afla si eu, de data asta, in aceeasi situatie. Ei bine, totusi se potriveste acelasi yayks. Femei supraponderale, cu ditamai burtile, care se misca asa... cu incetinitorul, calcand, greoi, ba pe un picior, ba pe altul, caltinandu-se incet in timp ce aproape ca le curg sudorile - la 7 grade Celsius - in timp ce fac un pas. Si, asa, pas dupa pas, intr-un timp ce pare sa devina lipicios ca o guma mestecata de care tragi cu greu, reusesc sa ajunga undeva. Sa itnre pe o usa intr-o scara de bloc sau intr-un magazin si sa le pierzi urma. Cu greu. Ca te asturi privindu-le. (same here, I f*cking subscribe). Deci, asa cum elefantii au cimitirul lor, aici cred ca fenmeile gravide vin sa-si duca pe ultima suta de metri sarc...

"Ieşi în club vineri?" "Cu cine?" "În Fratelli, m-am întâlnit cu X-ulescu şi m-a chemat să merg cu el!" Discutie intre doi tipi. De observat urmatoarele:  x-ulescu pentru ca nu mai retin numele persoanei care il invitate Fratelli asta, care probabil e un club de fite, spus inaintea numelui care ar fi fost raspunsul la intrebarea pusa de celalalt individ. In plus, numele clubului a fost spus asa... cu mandrie. Trecand peste faptul ca antisociala cum sunt, nu pricep de ce merg oamenii in club [sau, fie, anti-dans cum sunt, si semi-antisociala, cum am evoluat traind fortat printre prea multi oameni ] oare iesi in -ul asta... inseamna un fel de iesi din casa, intri in club dar mai scurtat asa sau.... iesi intrand in ceva, cum te zgarie pe creier cand il auzi? Da, da, se foloseste, dar pe mine ma zgarie, nah. Pe creier, da. De ce nu se poate spune "mergem in club" - "iesim in oras" si cu asta basta?

Parca as fi o persoana fara sange cand vine vorba despre tantari, pentru ca ma evita. Rareori ma musca vreun astfel de specimen si nici cu alte insecte nu am avut probleme DAR.... .... de ceva vreme - vreo saptamana jumatate or so - am devenit un fel de bucata de carne data cu miere or something, care se plimbă prin oras. Adica asta cred eu ca ar atrage toate insectele pamantului. Si, sincer, ale aerului, ale who knows what and where, avand in vedere ca si in zone aparent "insectles", ele ma ataca. So it begins... La metrou ma gadila ceva pe fata. Well, zic eu, un fir de par. Dar parca firul ala cobora de pe frunte spre ochi, pana am simtit o super usturime. Dau sa vad ce se intampla si scot din ochi o furnica. Ba mai mult, ciudatenia pamantului, vie si nevatamata. La serviciu, un paianjen se plimba frumos pe tricoul meu. Nothing unusual, mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu vizitata de paianjeni @work, doar ca in noul context, merita mentionat. Acasa. seara. stau ...