Oana Dixit

Yep! Aţi citit bine. Am fost martoră la unul dintre lucrurile pe care le urăsc cel mai mult. O şpăguţă la ANAF. Ba chiar una nereuşită, nu ştiu dacă pentru simplul fapt că eram şi eu acolo sau pentru că angajata respectivă nu a vrut să accepte şpaga din principiu. Dar... să vă povestesc cum au decurs lucrurile. Am dat nas în nas cu birocraţia de la noi, luni, când am mers la ANAF pentru decizia de timbru de mediu pentru maşinuţa pe care mi-am luat-o, evident din Germania, ca orice român de rând. Anyway, eram pentru a treia oară în birou la o duduie grăsuţă, aparent nervoasă, dar într-un final uimitor de amabilă. Cum stătea ea în spatele biroului plin de icoane şi iconiţe, cu ochelarii pe nas şi se uita pe actele mele, intră o mamaie tremurând şi cerându-şi scuze după scuze. Femeia îşi cumpărase o maşină de la cineva care preluase leasingul de la altcineva şi nu mai ştia care acte îi trebuie şi care nu şi voia să afle ce şi cum. Autoritară, madama de la ANAF i-a explicat, mamaia nu ...

Nu stiu de ce ma astept ca oamenii interesanti, inteligenti, nebuni si frumosi pe care i-am cunoscut candva sa fi ramas asa. Poate pentru ca am impresia deseori ca numai eu am "reusit" sa ma pierd, sa ma ingrop cumva, sa ajung ca un monitor caruia de-a lungul vremii i-au murit cativa pixeli si a ramas asa..stricat si "neintreg". Nu stiu de ce sper ca macar altii sa fi supravietuit...vietii. Dar din pacate, cand te revezi cu oamenii dupa ani si ani sau afli despre ei una-alta si iti dai seama ca au murit si ei, poate mai mult decat tine, ti se pare nedrept. Ti se pare aiurea si ii invinovatesti, de parca ei, urcati de tine de un piedestal al aproape-perfectiunii, nu aveau dreptul sa se schimbe in rau -asa cum ai facut-lo tu-. Sa se conformeze, silit sau fortat-voit normelor societatii. Ei, macar ei, ar fi fost bine sa ramana asa aproape perfecti... Nu de alta, dar macar asa ai crede si tu in ceva. Fie ca ar fi vorba despre trecut.

Te-am vazut intr-o fotografie... Era 4.19, poti sa-i spui noapte sau dimineata devreme... Cert e ca pentru cateva secunde Am avut impresia ca e vara. Una fara canicula si aer conditionat Fara fuste prea scurte si baieti prea curiosi O vara a amintirilor, un anotimp dinainte de timp, Cand lucrurile se scurgeau in ritmul lor Fara sa fie prea devreme sau prea tarziu, Fara sa trebuiasca sa fii aici sau dincolo O vara in care toate lucrurile se invarteau in jurul cuvantului relaxare - ce-i drept, disparut intre timp din vocabular - O singura vara, care a durat cinci saptamani Din care se hranesc - pana acum, cel putin - 16 ani de amintiri

Si uneori ti se face dor de oameni... Dor dintr-ala adevarat, pe care il simti ca pe un loc gol maturat de vant, ascuns undeva in infinitatea sufletului (pentru ca sufletul nu poate fi altceva decat un crampei de infinit). Dor adevarat de oameni adevarati. Adevarati in felul lor unic. Dor de o mana de oameni pe care tu i-ai cunoscut altfel, o mana de oameni care tie ti-au "vorbit" diferit, o mana de oameni interesanti, o mana de oameni cu o frumusete aparte, care a ramas ca o dara de lumina printre feliile de intuneric create de alte destine, moi si indiferente, care ti-au calcat pragul ochilor prieteniei. Sau poate nici macar atat... oameni care ti-au trecut doar pragul ochilor cunoasterii.  Nu e vorba de iubiri mai mult sau mai putin efemere, ci de oameni care, pierduti in masa de gri pentru altii, pentru tine au insemnat altceva. Pentru tine au fost frumosi, interesanti, amuzanti, nebuni, uimitor de inteligenti sau din cale afara de talentati. O mana de oameni pe ca...

Pizzeria Da Michele e una dintre cele mai vechi si e considerata a avea cea mai buna pizza din lume. E simpla si cu gust. E celebra si extrem de ieftina. Acolo merg vedetele care ajung in Napoli - sunt poze cu Julia Roberts si altii.    La ora pranzului e coada in fata pizzeriei (si poza e facuta in octombrie, probabil in sezon turistic e si mai si) Oamenii asteapta si cateva ore ca sa o guste. Iar cei care intra comanda, o primesc repede, o mananca si apoi pleaca. Daca zabovesc la masa dupa ce termina pizza sunt rugati frumos sa plece. Sunt doua sortimente -  Margherita care e pizza simpla formata din blat, mozzarella de bivolita si evident, sos de rosii. A, si o frunza de busuioc aruncata pe undeva, deasupra.  Marinara are in plus usturoi.   Prima e 4 euro, cea de-a doua 4,5 euro si e imensa. O mananci in schimb din cateva inghitituri pentru ca e, practic, cam blat gol.  Pana una-alta, info pe site www.damichele.it sau pe Google. ...

Il poti considera pamflet. Sau nu. Inainte sa intram si noi in cercul asta in care te rotesti ametitor again and again si forever - aka tagma parintilor - Bogdan spunea ca el vrea mai multi copii, o familie mare, sa vina toti acasa de sarbatori bla-bla-bla. Acum, la cateva saptamani dupa ce are primul copil din lista lui lunga nu ii mai invidiaza pe cei care au mai multi si nici nu-si mai doreste. Acum simte un mare respect pentru parintii cu mai multi copii. Asa cum simti pentru un erou. Eu nu imi doream nici un copil si ii consideram, in gluma, nebuni pe cei care au copii - in principiu mai multi - Acum sunt absolut convinsa ca sunt nebuni. Sau, fie, nu nebuni, dar macar masochisti - si nu in sensul bun al cuvantului, if u know what I mean - Dupa ce devii parinte ti se schimba lista de prioritati dar si de idealuri in viata. Unul dintre idealuri e - inevitabil pentru toti parintii din cate am auzit - sa dormi. Noaptea, dimineata, in miezul zilei, cand o fi. Sa dormi asa, de neam...

Vecinii nostri fac sex. Nu e nimic anormal - bine 100%, asta numai ei stiu -. Ideea e ca se aude destul de bine ce se intampla si in dormitorul celor din stanga si, mai ales, al celor din dreapta - care sunt mai tineri si mai...vocali -. Se aude uneori atat de bine incat ai impresia ca, intr-un fel bizar, participi si tu la activitatea lor nocturna - deseori diurna in cazul celor din dreapta -. Si, daca tot te simti inclus in intimitatea lor, parca iti vine chiar sa faci ceva pentru a contribui intr-un fel sau altul. De exemplu... poti sa bati in perete ritmic, dupa cum patul lor, miscat de pasiune, loveste in perete, pe partea lor. Sau ai putea sa ii incurajezi - desi e clar ca nu mai au nevoie de incurajari -. Pana una-alta, ai putea sa mergi la ei la usa, cand atmosfera se linisteste si sa ii feliciti. Sau, si mai bine, poti sa-ti lasi copilul in pat 80 de secunde dupa ce se trezeste infometat - e de ajuns sa ajunga de la scancit la zbierat - si sa tai orice pofta de amor si i...