Dreaming my dreams
"Esti violet. Uite, acum cand ai deschis ochii si te-ai uitat la mine erai violet. De obicei, cand esti langa mine ai o nuanta de roz sau verde. Dar acum te vad violet. S-a intamplat ceva? "
"Nu. Mi-e doar somn"
"Mi se pare ca esti cam trista."
"Nu, serios. Mi-e doar Somn. Hai sa plecam de aici."
"Dar te deranjeaza cineva? Zau daca nu imi pari foarte trista acum. Nu am mai avut niciodata senzatia asta de violet."
Ea bea cafea (macar in vis), dintr-un pahar ciudat de plastic, care cica ar fi fost foarte important pentru nu stiu cine si de draga ce era strainilor alora i-l dadusera ei. Cafea dintr-un pahar de plastic si suc.
Conversatia asta a avut loc intr-un mod oarecum telepatic intre un tip si o tipa. Undeva intr-un sat se pare, la un fel de... bar.
Ea eram eu, el era un individ inalt brunet cu ochii albastri. Si "la tara" era undeva "la niste rude de-ale lui". Undeva pe langa Bucuresti. Oameni ciudati si inalti (deci nu numai eu am rude inalte. Ma rog, la mine in familie toti sunt inalti, sau mai inalti decat mine). Ajunsesem acolo... brusc (sau ma trezisem eu acolo brusc) si ei stateau la o masa si eu nu stateam cu ei. Oana, fiinta salbatica! stai si tu cu oamenii la masa :)) Asa, sa revenim. Si oamenii aia se uitau la mine ciudat (ii vedeam desi stateam cu spatele la ei). Si ma priveau cu un fel de admiratie. Weird.
Asta tocmai am visat si mi-a dat o senzatie pe cat de ciudata pe atat de placuta. Mi-a ramas in minte doar figura unui individ oarecum batran (pentru ca avea niste riduri... nu multe, doar cateva dar erau ciudate si mari si ii brazdau adanc fata) Si avea o privire calma, uimitor de calma) si parul oarecum grizonat si sunt sigura ca in tinerete avusese parul cat de cat ondulat si des. Si era trist, atat de trist... Si mai era o tanti pe acolo cu o privire serioasa (si cu toate astea blanda) asa... ca de mama. Si parca mai vad siluetele a doi tipi (inalti, evident). Unul dintre ei avea maini frumoase rau. Dar rau de tot.
:)) Da, nu stiu de ce, dar a trebuit sa scriu asta. M-am ridicat din pat ca sa scriu pe blog. :))
"Nu. Mi-e doar somn"
"Mi se pare ca esti cam trista."
"Nu, serios. Mi-e doar Somn. Hai sa plecam de aici."
"Dar te deranjeaza cineva? Zau daca nu imi pari foarte trista acum. Nu am mai avut niciodata senzatia asta de violet."
Ea bea cafea (macar in vis), dintr-un pahar ciudat de plastic, care cica ar fi fost foarte important pentru nu stiu cine si de draga ce era strainilor alora i-l dadusera ei. Cafea dintr-un pahar de plastic si suc.
Conversatia asta a avut loc intr-un mod oarecum telepatic intre un tip si o tipa. Undeva intr-un sat se pare, la un fel de... bar.
Ea eram eu, el era un individ inalt brunet cu ochii albastri. Si "la tara" era undeva "la niste rude de-ale lui". Undeva pe langa Bucuresti. Oameni ciudati si inalti (deci nu numai eu am rude inalte. Ma rog, la mine in familie toti sunt inalti, sau mai inalti decat mine). Ajunsesem acolo... brusc (sau ma trezisem eu acolo brusc) si ei stateau la o masa si eu nu stateam cu ei. Oana, fiinta salbatica! stai si tu cu oamenii la masa :)) Asa, sa revenim. Si oamenii aia se uitau la mine ciudat (ii vedeam desi stateam cu spatele la ei). Si ma priveau cu un fel de admiratie. Weird.
Asta tocmai am visat si mi-a dat o senzatie pe cat de ciudata pe atat de placuta. Mi-a ramas in minte doar figura unui individ oarecum batran (pentru ca avea niste riduri... nu multe, doar cateva dar erau ciudate si mari si ii brazdau adanc fata) Si avea o privire calma, uimitor de calma) si parul oarecum grizonat si sunt sigura ca in tinerete avusese parul cat de cat ondulat si des. Si era trist, atat de trist... Si mai era o tanti pe acolo cu o privire serioasa (si cu toate astea blanda) asa... ca de mama. Si parca mai vad siluetele a doi tipi (inalti, evident). Unul dintre ei avea maini frumoase rau. Dar rau de tot.
:)) Da, nu stiu de ce, dar a trebuit sa scriu asta. M-am ridicat din pat ca sa scriu pe blog. :))
Comments