Singur, singur, singur, singur.....

Asa mare si goala si pustie (nu am nici sunet la calculator pt moment) mi se pare casa asta acum.
Si tocmai cand ma confrunt si eu cu o singuratate imposibila toata lumea e plecata, are alta treaba sau nu are chef.
Si recurg la metode mai putin ortodoxe, calc pe mine, fac compromisuri si ma multumesc cu optiuni care nu ma incanta...

Presimt ca o sa am pana la urma o noapte alba si uimitor de tacuta... Eu cu vidul din jur...

Comments

Cavalary said…
Ar trebui sa-ti para bine, vezi cum e sa vrei sa fii singura si sa nu poti fi... Sau sa te simti singura cu altii prin jur... Mereu...
(Of course, din ce-am vazut eu pe aici pana acum, e posibil sa nu fie mare legatura intre ce scrii si ce vrei sa spui...)
March 31, 2007 at 12:30 AM
Tzuni said…
Da, e o contradictie la mijloc. E vorba de un anumit inteles. Cuvintele, frazele, ideile.. au diferite sensuri pentru fiecare. Si exprimdn un lucru, poti, de fapt sa exprimi altceva, sau sa simti altceva. Oricum, ideea e una asa... care are o profunzime de moment si pe care puteam sa o ignor sau sa o inlatur insa am preferat sa nu.
March 31, 2007 at 1:14 AM
eu™ said…
, Singuratatea este cea mai profunda realitate a naturii umane. Omul este singura fiinta care stie ca e singur.
Octavio Paz
March 31, 2007 at 5:22 AM
Post a Comment

Popular posts from this blog

COMPUNERE: Primavara

A venit primavara. Pasarile calatoare se intorc din tarile calde (bronzate, relaxate si cu cadouri pentru cei dragi) , in stoluri cu forma de V care brazdeaza cerul senin (atunci cand nu e innorat) . Pajistile sunt acoperite cu un covor verde (plin de pamant si praf) , brodat ici-colo cu flori de diferite culori (limitate, pentru ca flori gri si negre, spre exemplu, nu prea se gasesc) . Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare (costume populare pastrate la naftalina prin cine stie ce muzeu al taranului roman) . Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care (in mod logic, temporal si cursiv) taranii le vor culege voiosi (sau, ma rog, in functie de starea lor din ziua respectiva. Atata le trebuie sa se scoale cu fatza la cearsaf sa-mi strice mie compunerea!!!) Ce, nu va aduceti aminte de compunerile cu anotimpuri? Doar azi e prima zi de primavara, nu?
Read more

Si poate fi chiar frig. Atunci chiar a inceput sa ninga.

Poate nu au timp (sau au alt timp, nu mai au acel timp), poate sunt prea obositi, poate sunt prea tristi, poate sunt prea ignoranti, poate sunt altfel, poate au alte idei, poate nu mai simt, poate vor altceva, poate nu mai cred (sau cred in altceva...). Oamenii. Ma tot gandeam ca live sau online toata lumea (aproape) e ceva de genul Fuck Christmas. Well, incepusem sa ma simt ca o pernitza de ace. De fapt visele mele frumoase parca se transformasera asa... aiurea. Partea faina e ca visele frumoase nu pot fi niciodata pernite de ace si nici macar spulberate in vreun fel, tocmai pentru ca sunt vise si n-au materie ca sa le doara. Doar daca nu crezi indeajuns de mult in ele si le transpui aiurea in lucruri si oameni care nu merita, ajungi sa renunti la ele, nu sa se evapore de capul lor. Pana la urma, nu mai gasesc nici macar bucatele din ceea ce mi-am dat seama ca imi place la ideea de Craciun si alte sarbatori similare. Dar ideea in sine, formata din lucruri marunte si interioare si atem...
Read more

(lat) Gravida ( plural - gravidas/gravidae) - boala care le transformă pe femei în graviduțe

Image
O femeie urâtă e o femeie urâtă și dacă e însărcinată. Iar una frumoasă poate să se transforme într-una urâtă cât e însărcinată. Sau gravidă, daca tot vorbim urât, pentru ca substantivul gravidă - care vine din latina si nu e vreun argou sau, Doamne ferește, vreo înjurătură - este privit drept ceva peiorativ. Nu. Femeile însărcinate pot fi graviduțe, dar nu gravide. Pot fi graviduțe de ce? Pentru că ”graviduță” e un diminutiv și o femeie care are un copil în burtă se micșorează și devine o chestie mică și gingașă?! Sau o femeie însărcinată e de fapt ceva urât și de care ne e rușine, astfel încât să folosim la diminutiv cuvântul ca să mai amortizăm situația? Pentru că așa se folosesc cuvintele astea... diminutivele. Ori când e ceva gingaș și mic, ori când vrei să spui un lucru (care ți se pare ție) urât într-un mod mai... acceptabil, așa cu perdea. Cum unii spun căcuță, nu caca de parcă asta îi schimbă sensul, forma și mirosul. In al doilea rând, cu toate slăvile și mulțumiri...
Read more