Dezamagire...
Viata nu e formata din citate... Cel putin nu din citatele altora. E ca si cum ai incerca sa-ti insusesti vietile altora. Din pacate, uneori si din fericire alteori trebuie sa iti traiesti viata ta, asa cum e. Un citat? Din 1984 de George Orwell (de la inceputul cartii):"Cine controleaza trecutul controleaza viitorul. Cine controleaza prezentul controleaza trecutul."
Viata e o serie de... mini-serii care se termina. Si uneori sari peste prapastii asa de mari si construiesti in urma ta ziduri imense incat nu mai poti sa te intorci. Nu mai trebuie. Uneori, ai momente cand parca vrei sa dai timpul inapoi, desi e impotriva ta, a firii... a... Nu stiu.
Pana la urma orice e compromis... pana si fuga de compromisuri. Compromisuri fata de tine, de ceilalti, de viata, de timp... O fuga care ueori se opreste asa... fara sens pentru ca trebuie sa se opreasca.
Sunt unele zile in care nu ma multumeste nimic, zile in care ma hranesc cu imagini si idei statice, care au fost candva. Zile in care ma sperie ideea ca ceea ce ma inconjoara e prea fad si vag si fara gust. Zile in care imi dau seama ca uneori trebuie sa te multumesti cu putin, zile in care vrei mai mult si-ti dai seama ca nu exista mai mult.
Mai departe? Uneori nu gasesti nimic.
Zile in care vreau sa simt vrebul "a avea".
Zile in care ma joc printre fire de nisip.
Zile in care oamenii din jurul meu sunt simple jocuri de umbre.
Zile in care mi-e dor. Nu de cineva sau de ceva. De mine.
Cateodata ai vrea sa simti, sa crezi, sa speri... si nu stii daca ai ce.
Da, lucrurile sunt uneori "just fine" dar cateodata "just fine" nu e de ajuns.
De ce, oare, oamenii vor intotdeauna mai mult si mai mult si mai mult?
De ce, oare, ajungi intr-un punct cand, in loc sa iei lucrurile asa cum sunt si sa te bucuri de ele te gandesti la o mie de lucruri pe care nu le ai?! Si stii, totusi, ca e imposibil sa ai tot....
Uneori, insa, nimic nu te poate face sa te simti multumit....
Viata e o serie de... mini-serii care se termina. Si uneori sari peste prapastii asa de mari si construiesti in urma ta ziduri imense incat nu mai poti sa te intorci. Nu mai trebuie. Uneori, ai momente cand parca vrei sa dai timpul inapoi, desi e impotriva ta, a firii... a... Nu stiu.
Pana la urma orice e compromis... pana si fuga de compromisuri. Compromisuri fata de tine, de ceilalti, de viata, de timp... O fuga care ueori se opreste asa... fara sens pentru ca trebuie sa se opreasca.
Sunt unele zile in care nu ma multumeste nimic, zile in care ma hranesc cu imagini si idei statice, care au fost candva. Zile in care ma sperie ideea ca ceea ce ma inconjoara e prea fad si vag si fara gust. Zile in care imi dau seama ca uneori trebuie sa te multumesti cu putin, zile in care vrei mai mult si-ti dai seama ca nu exista mai mult.
Mai departe? Uneori nu gasesti nimic.
Zile in care vreau sa simt vrebul "a avea".
Zile in care ma joc printre fire de nisip.
Zile in care oamenii din jurul meu sunt simple jocuri de umbre.
Zile in care mi-e dor. Nu de cineva sau de ceva. De mine.
Cateodata ai vrea sa simti, sa crezi, sa speri... si nu stii daca ai ce.
Da, lucrurile sunt uneori "just fine" dar cateodata "just fine" nu e de ajuns.
De ce, oare, oamenii vor intotdeauna mai mult si mai mult si mai mult?
De ce, oare, ajungi intr-un punct cand, in loc sa iei lucrurile asa cum sunt si sa te bucuri de ele te gandesti la o mie de lucruri pe care nu le ai?! Si stii, totusi, ca e imposibil sa ai tot....
Uneori, insa, nimic nu te poate face sa te simti multumit....
Comments
Ce-i mai rau? Sa nu stii daca ai ce sa mai speri sau sa stii ca n-ai? Parca o farama de speranta e mai rea decat deloc. Daca nu mai ai nimic, macar n-ai ce pierde, te arunci prin intuneric pt. ca nu mai conteaza. Dar cand tot ce ai e un ciot de lumanare care arde c-o flacara mica si palpainda, ramai pe loc ingrozit, pt. ca lumina nu-i de ajuns ca sa te faca sa vezi ce-i in jur, ci doar face ca totul sa para si mai intunecat, si creaza umbre care te ingrozesc si te fac sa stai pe loc...
Cred c-am si uitat cum e sa fie lucrurile macar "just fine"... Enjoy it while it lasts...
Cat despre de ce vor oamenii mereu mai mult... Lacomie si prostie, cred ca astea 2 trasaturi definesc cel mai bine omenirea.
The more we see, the more we need
Possessed and haunted by our greed
The more we want, the more we lie
The more we get, the more we crave
One step closer to our grave
The more we want, the more we die
Blood, sweat and tears
Fades away and disappears
Reaching for the Sun and Moon
With the long lost silver spoon
Good intentions fade away
You kill yourselves
You're killing me
You kill humanity
Only me, myself and I
Is tattooed to your mind
And no one shall survive
Nothing more, nothing less...
The more we see, the more we take
And all that's real turns into fake
The more we want, the more we lie
The more we get, the more we lust
And getting more becomes a must
The more we want, the more we die
Blood, sweat and tears
Fades away and disappears
Reaching for the Sun and Moon
With the long lost silver spoon
Good intentions fade away
You kill yourselves
You're killing me
You kill humanity
Only me, myself and I
Is tattooed to your mind
And no one shall survive
("Nothing More Nothing Less" - Lost in Tears)
Pari mult prea pesimista, insemnarile tale au mai mult o nuanta gri spre negru, in total contrast cu rozul pe care iti asterni gandurile.
Wake up :)
Ce sens are daca nu poti sa te confrunti mereu cu cate ceva nou? Daca nu iti pui intrebari? Daca nu ai piscuri mai inalte pe care trebuie sa le urci?
Vreau piscuri inalte si ocazia de a le cuceri!
Altfel, este ca si cum ai pleca intr-o lupta decisiva cu 66 de batoane de dinamita atarnate la cingatoare :)
Eu vorbesc aici de atitudine.