Trecuse atât de multă vreme de când a plâns ultima oară încât nu mai reuÈ™ea nici să viseze cum e să-i curgă È™iroind lacrimile pe obraji È™i-odată cu ele să fugă tristeÈ›ea, deznădejea, furia, gelozia, neputinÈ›a, incertitudinea… Să se reverse din suflet furișându-se prin colÈ›urile ochilor ca niÈ™te motani flămânzi de hoinăreală, care È›i se strecoară printre picioare când sună la ușă un curier. ÃŽnvață, luptă-te, încearcă, nu renunÈ›a! Dacă o să ai un job bun, o să-È›i permiÈ›i să râzi cu gura până la urechi, cu voce tare È™i caraghioasă. O să plângi un râu È™i-o mare la un loc. O să chiui alergând prin iarbă în picioarele goale călcând furnici nevinovate. O să reverÈ™i atâtea sentimente încât la un moment dat o să ai impresia că ai devenit atât de uÈ™or încât pluteÈ™ti. Cam aÈ™a sunau îndemnurile părinÈ›ilor când copii apatici cu ochi triÈ™ti È™i guri răsfrânte din colÈ›uri nu înÈ›elegeau de ce liniÈ™tea îi doare atât de tare È™i de ce nu pot primi È™i ei, cum vedeau la alÈ›ii, câteva minute de...
Comments