Exista crima perfecta?

Era vara in parc si noi incepeam sa cunoastem o primavara ciudata cu flori care se prelingeau din copaci in palmele noastre. Ne intelegeam din priviri, ne pierdeam in multime si cantam melodii de la Pasarea Colibri. Ce tinem minte? Tot. Dar cateva cuvinte or sa aduca intotdeauna o caldura ciudata si-un dor nebun de a fi mereu vara aia cu eclipsa de soare, cu tricouri ciudate si blugi desenati, cu Led Zeppelin II si scrisori ciudate, scrise cu litere marunte, carti cu poezii decadente citite prin baruri in semintuneric... Vremuri faine care se intorc mereu iar si iar. Raspunsuri sincere si taioase, ca de aici mi-am amintit. Asta seara am cunoscut niste persoane. Numele nu conteaza si oricum nu le-am retinut. In momentul cand am inceput sa ne impartim taxiurile am auzit un "sunt incantata de cunostinta si poate ne mai vedem". Si-asa imi venea sa zic un "eu nu sunt incantata de nicio cunostinta, mi-esti o persoana total indiferenta cu care am impartit spatiul intr-un bar si pe care de-o mai vad sau nu vreodata mi-e totuna". N-am zis, ca don'soara in cauza era buna amica a unui amic (seara) / coleg de munca (ziua) si-am zambit fortat si putin rautacios dupa care am intors spatele si am plecat. Parca a mai zis cineva ceva "pa"/"ciao"/whatever. Ce ma calca pe nervi "go out-urile" astea cu persoane pe care le ignori si care nu se lipesc de nicio culoare cu nimic, cand porti discutii asa doar de forma si fara nicio forma. Ha-ha, hi-hi ("cand naiba plecam acasa???")
Un rus a omorat cateva zeci de oameni si a raspuns sec ca "prima crima e ca prima dragoste". Incercand sa ne explicam asta, eu si colegul meu, am zis ca-i "sangeroasa". Raspunsul era, in schimb, melancolic si cliseic, partial fals: "nu o uiti niciodata". Daca ar fi sa comparam, prima dragoste nu o uiti niciodata si iti deschide apetitul pentru altele? Ca, ma gandesc, daca nu uiti niciodata prima crima si tot faci altele, inseamna ca ti-o fi placut si ai chef de altele si altele. Numai ca daca omori pe cineva o data nu ai cum s-o faci si a doua oara cu aceeasi persoana, nu? Probabil cand doi oameni se despart nu ar trebui sa se mai impace, sa existe a doua sansa. Pana la urma, lucrurile moarte raman moarte, sau ar trebui sa ramana. Si, ma intreb, ca tot se obisnuieste sa compari ex-ul cu actualul si apoi pe actualul cu viitorul iubit, cat de macabru e sa compari prima crima cu urmatoarea samd? In prima victima am bagat cutitul incet, de undeva de pe langa stern si-am taiat brusc pana la gat. La un moment dat a inceput sa tasneasca sangele si in ochii ei albastri citeam groaza. Ultimul tipat si apoi niste sunete infundate. Cadavrul a cazut si a zacut intr-o balta de sange pana cand l-a gasit, a doua zi un ochelarist care mergea la serviciu. La a doua victima nu i-am putut citi frica in priviri, nu am vazut cum i se scurge prin ochi ultima clipa de viata. A fost scurt si brusc. Am apasat pe tragaci, ca la o executie. Prin spate, in cap. O gaura perfecta. A intrat prin osul parietal si a iesit intr-o secunda prin frontal.