Fraze neterminate

Am tot citit si auzit chestii melancolice, moi, ca desteptarea dintr-un somn lung si cald. Toamna asta care e un sentiment dincolo de a fi bruma si frunze si pete de rugina, i-a cuprins pe toti... aproape. Si am auzit ca la Brasov ninge. Si-am zambit si m-am intristat pentru ca ninsoarea e ca o prelungire a toamnei-sentiment. Si-as vrea sa cada albi, din cerul gri, mii de fulgi. Si-as vrea sa planga cerul cu inocenta si caldura. C-asa-i de calda zapada si-asa de cuminte. Poate de-asta mi-e drag uneori Fleoshc, cand in serile reci vine si ma atinge pe cap sa-mi intorc privirea sa-l vad asteptand intrebator daca poate sa se bage sub plapuma. Si ii fac loc si se aseaza cuminte. Doar capul si-l tine afara pe umarul meu, sau pe mana mea si parca ofteaza usor de vreo cateva ori, asa cum uneori te trece un fior cand langa tine e cineva drag.
Parca oamenii sunt mai aproape, mai calzi. Cuvintele sunt mai estompate si mai perene. Sufletul e mai viu si vibreaza intr-un mod ciudat. Se nasc idei, sentimente, zambete. Universul te inconjoara ca o placenta in care grijile se pierd si ti-e bine. Si-ti vine sa te pierzi si tu... lasand fraze neterminate, pasi care se pierd, persoane care... persoane care... Dupa cum spuneam. Fraze neterminate.