Am implinit un an

Acum un an, dupa ce Eddie isi facuse blog si dadeam refresh de zeci de ori pe zi sa vad ce mai scria pe el am pus lenea in cui si am zis ca-mi fac si eu. Si, in mod oarecum potrivit momentului cand se intampla, in primul post am scris despre Dragostea dureaza 3 ani, piesa pe care o vazusem cu o seara inainte in Laptarie. Si asa a trecut un an, fara piese de teatru, fara dragoste care sa dureze nici macar simbolic 3 ani (care, asa cum ziceam intr-un comment, fiecare cu 3 anii lui, care pot sa fie o luna, zece, 5 ani sau poate chiar o viata intreaga). Doar cu tot felul de idei aruncate pe blog, de care am impresia ca m-am atasat si de care mi-e dor cand nu am net si pe care incerc sa nu-l neglijez, cum acelasi Eddie spunea, ca daca imi fac blog sa postez pe el. Cu care - cu blogul adik - , practic, am o relatie frumoasa si interesanta asa cum, din pacate, nu prea poti sa ai cu oamenii.
Drept urmare, asa... la aniversare, am pus un player nou si frumos care se mai blocheaza din cand in cand (sper sa fie doar de la net), i-am facut un header dragutz (dupa ce mi s-a stricat photoshopul si-am crezut ca nu mai apuc sa fac asta azi), i-am schimbat culorile si evident, l-am pus sa aleaga, trei obiecte de pe o tavitza, asa cum se intampla cu copiii mici (si nu l-am tuns la zero asa cum a facut Columbeanu cu fie-sa). Si ce-a ales? Well... a ales niste fonturi, niste imagini si ceva muzica. Adica exact ce-i trebuia.