Episodul 9076

Nu exista vieti mici. Cum adik vieti mici? Sunt vieti scurte, poate, dar nu mici. Nici existente insignifiante. Fiecare om (existenta) e signifiant pentru cineva, cumva, intr-un fel. Are momentul lui de glorie. Ca intr-un film serial. Sunt cateva episoade pentru fiecare. Toate personajele sunt, la un moment dat, in rolul "principal", li se intampla ceva. Asa-i si-n viata. Numai ca unii au mai multe episoade rezervate, iar altii mai putine. Mi-am amintit de ideea asta care ma bantuia acum vreo 10 ani, cand m-am gandit cum se desfasoara actorii si rolurile in filmul vietii mele. Vin, pleaca, ii chem, le dau roluri mai mici, le dau pauze, le incurc replicile, le schimb. Si-acum am inceput sa-i mai chem pe unii, pe altii, ca o fi uitat publicul de ei si trebuie sa-i mai pun putin in lumina reflectoarelor. Daca merita. Sa-i pun sa faca lucruri marete sau sa-i victimizez. Sa le dedic timp sau sa le pregatesc o moarte glorioasa.
Cand eram mica-mica, asa... cat firul ierbii, imi placea sa ma joc de-a teatrul de papusi. Acum, cand am ajuns sa calc iarba nepasatoare si in graba, imi place sa ma joc de-a teatrul de papusi. Pana cand or sa-mi oboseasca degetele de la atata tras de sfori. Si atunci o sa iau o pauza, si-o sa-mi urmaresc papusile cum isi continua jocul asa... din intertie. Nu sunt master of puppets. Asa cum nici voi nu sunteti. Doar ca suntem ca atomii, ne lovim unii de altii, haotic, pentru a crea in final o forma ordonata - un corp, un obiect, un ceva. Si, fiecare atom are impresia, probabil, ca el ii misca pe ceilalti asa cum vrea el.