Natura. Umana. Dezlantuita.

De la mine din camera, pentru ca am geamul deschis si pentru ca masinile s-au mai linistit, parca, se aude concertul Metallica. Si publicul dezlantuit. Nu stiu de ce nu am mers la concert. Sa adaug asta la teancul de lucruri pe care nu stiu de ce nu le-am facut sau nu stiu de ce nu le fac? N-are sens, n-are logica... n-are...
Si ploua si-i frigutz ca si cand vara si toamna ar fi jucat zaruri si vara ar fi pierdut de data asta. Sau, ca si cum, vara s-ar fi transformat brusc intr-o amanta frigida si rece... Sau poate amantele tocmai din cauza asta-s amante... pentru ca nu pot fi frigide si reci. De-o vreme ma simteam asa lipsita de atemporalitate si purtata de valuri, aruncata colo-colo fara sa pot zice nimic... Poate-mi recapat incet starea de plutire in suc propriu.. poate nu. Eh... conteaza? Bineinteles ca da. Si poate scap de indiferenta asta. Si poate ploua mai des. Afara. Si mi-e ciuda ca nu s-a inventat inca sistemul de camera care sa produca ploaie. Stropi in suspensie jucandu-se bezmetic. Sau sistemul de ninsoare... de jos in sus. Desi ar fi interesant sa vad o ploaie sau o ninsoare pe orizontala. Daca acum as fi din nou in clasa a V-a cand ne-a intrebat profa de biologie ce-am vrea sa inventam, asta as zice. Pe-atunci... pe-atunci am zis c-as inventa hainele care sa se incalzeasca si sa se raceasca singure. Parca exista ceva similar acum si nu, nu-i inventat de mine. Doar ca, acum multi ani, am avut si eu ideea asta.
Si da, se aude concertul Metalica. Si-am primit un mesaj in care mi se spunea ca-i extraordinar...