Anotimpul litoralizarii
Un milion de lei vechi ca sa iti arunci in sictir cortul in curtea unei case, undeva pe litoral. Un milion pentru ca intre tine si cer sa fie o bucata de panza, uneori impermeabila. Nu mai sunt locuri. In geamurile si pe portile caselor si pensiunilor sunt afise mazgalite succint, rapid si stangaci: ”NU mai avem locuri!” Si de-asta preferi sa platesti pretul unui pat si-al unui dus cald pentru ca sa-ti pui cortul unde o fi. Fara sa gandesti, sa calculezi. Te vrei la mare.
Da, e scump litoralul. E mizerabil. E asa de trist. Si-i plin, de parca ar vrea sa faca in ciuda. Plin de familii cu bilete date de stat la preturi de nimic, de smecherasi cu mandre blonde (si la propriu si la figurat) care arunca cateva milioane pe o noapte de cazare si dau pe gat un pahar de whiskey cumparat cu peste 500.000, doua degete. Degeaba aruncam cu pietre. Am devenit ca niste caini care se intorc la stapanul care a aruncat in ei cu un pantof vechi si i-a lasat sa doarma in ploaie. Maine, tot acelasi caine ii va duce ziarul si se va gudura pe langa stapan in ideea ca va primi o bucata de paine.
E plin ochi si pe plaja si in mare. Drumul e infernal, indiferent de zi, ora sau sensul de mers. Fiecare cauta cate ceva. Si pana la urma, asta ma intreb eu: ce vor oamenii de la litoral? ce cauta ei acolo?
Cred ca un bronz si o baie in mare nu mai sunt de ajuns. Fiecare are cate un alt motiv. Un concert. O betie cu niste necunoscuti. Ideea ca vara se merge la mare. O idila mica. Ce cautati voi la mare de va imbulziti asa? Pun pariu ca trei sferturi dintre voi habar nu au de ce au mers si vor merge pe litoral.
Sa raspund eu, ca sa nu fiu doar cu intrebarile, aruncate parca dintr-un fel de gest exagerat si fals? Si de ce as raspunde?
Uite, mie nu-mi place plaja - nu pentru ca are nisip, ci pentru ca lumea sta pe nisip la plaja, nu-mi plac discotecile de pe litoral - fac galagie si conduc la aglomeratii, nu-mi plac cei care stau cu corturile - pentru ca in jurul lor creste cate un morman de gunoi, - nu-mi place berea - chiar daca nu are legatura cu marea.
Da, e scump litoralul. E mizerabil. E asa de trist. Si-i plin, de parca ar vrea sa faca in ciuda. Plin de familii cu bilete date de stat la preturi de nimic, de smecherasi cu mandre blonde (si la propriu si la figurat) care arunca cateva milioane pe o noapte de cazare si dau pe gat un pahar de whiskey cumparat cu peste 500.000, doua degete. Degeaba aruncam cu pietre. Am devenit ca niste caini care se intorc la stapanul care a aruncat in ei cu un pantof vechi si i-a lasat sa doarma in ploaie. Maine, tot acelasi caine ii va duce ziarul si se va gudura pe langa stapan in ideea ca va primi o bucata de paine.
E plin ochi si pe plaja si in mare. Drumul e infernal, indiferent de zi, ora sau sensul de mers. Fiecare cauta cate ceva. Si pana la urma, asta ma intreb eu: ce vor oamenii de la litoral? ce cauta ei acolo?
Cred ca un bronz si o baie in mare nu mai sunt de ajuns. Fiecare are cate un alt motiv. Un concert. O betie cu niste necunoscuti. Ideea ca vara se merge la mare. O idila mica. Ce cautati voi la mare de va imbulziti asa? Pun pariu ca trei sferturi dintre voi habar nu au de ce au mers si vor merge pe litoral.
Sa raspund eu, ca sa nu fiu doar cu intrebarile, aruncate parca dintr-un fel de gest exagerat si fals? Si de ce as raspunde?
Uite, mie nu-mi place plaja - nu pentru ca are nisip, ci pentru ca lumea sta pe nisip la plaja, nu-mi plac discotecile de pe litoral - fac galagie si conduc la aglomeratii, nu-mi plac cei care stau cu corturile - pentru ca in jurul lor creste cate un morman de gunoi, - nu-mi place berea - chiar daca nu are legatura cu marea.
Comments