Despre tremurat

Pentru ca, pana la urma, that's my job, sa scriu despre orice, oricat, la orice ora, as putea sa scriu despre tremurat... asa, la cerere.
Si ce-ar fi de scris? Esentialul, chestiile cunoscute de toata lumea, cum ca tremuratul poate fi verb, substantiv, adjectiv sau adverb. Ca e o stare enervanta care te apuca atunci cand ti-e frig, sau atunci cand esti racit si ai frisoane sau unii oameni tremura atunci cand sunt emotionati. Sau, poate ca batranii tremura de... batranete, pentru ca au tot felul de boli ale oaselor sau ale muschilor. Sau pentru ca au parkinson.
Ma gandeam cum ar fi sa tremuri pentru ca nu ai ce sa faci altceva. Te plictisesti si incepi sa tremuri... Incerci, spre exemplu, sa ajungi de la pat pana la birou fara sa faci pasi ci, pur si simplu, tremurand. Cum ar suna? Am tremurat de la pat pana la birou (vreo doua ore, asa... ca melcu') si, apoi, cu maini tremurande am scris trei cuvinte cuiva pe messenger. Un scris asa... balbait din cauza tremuratului.
Singura chestie care-mi vine de fiecare data in minte cand ma gandesc la tremurat e faptul ca atunci cand eram mica si mergeam la mare, cand ieseam din apa ma apuca tremuratul. Si-mi dadea mama ditamai prosopul sa ma invelesc si tot tremuram. In ultimii ani, fie ca era vant, frig sau ce-o fi fost, ieseam din apa (la mare fiind) si nu tremuram. Si e o chestie oarecum ciudata. Mi s-or fi terminat tremuraturile? Tremuraturile pentru mare. Ca tremuraturile pentru frig in general, in alte locuri si forme de relief sunt har domnului o groaza.