De ce femeile nu ar fi trebuit să aibă drepturi egale cu ale bărbaţilor. NICIODATĂ!
Pentru că femeile, or fi ele mai slabe fizic şi, da, uneori şi de înger, dar în rest sunt mai şirete decât bărbaţii, mai atente la detalii, mai organizate, mai conştiincioase şi de o mie de ori mai rele. Astfel, în loc să se ajungă la o egalitate, femeile au început să conducă lumea îmbrăcate provocator şi oficial în acelaşi timp, machiate, cu pantofi cu toc şi coafuri atent aranjate.
Nu pentru că ar fi mai multe femei la conducere. Dar vai ce bine reuşesc să îi conducă pe cei care sunt. Femeile se răzbună, se adună în grupuri de câte două-trei, cinci şi inventează o mie de variante pentru un amănunt uneori insignifiant. Să nu mai vorbim despre mici răzbunări sau altele asemenea.
Ele sunt în stare să-şi pregătească seara patru ţinute pentru a doua zi iar dimineaţa să stea o oră în faţa şifonierului şi să probeze altele şapte.
Ele pot să folosească bileţele colorate şi parfumate pe care să scrie detaliile unei şedinţe importante şi să iasă zâmbind apoi pentru că au semnat un contract nou. Şi să sărbătorească mai târziu cu o şedinţă de cumpărături sau să meargă să-şi facă manichiura.
Îşi fac timp pentru casă, pentru copii, pentru partenerii de afaceri şi pentru băi lungi cu spumă şi uleiuri parfumate.
Ştiu că dacă se supără şi se întristează sau dacă zîmbesc într-un mod al naibii de drăguţ obţin ceva, poate chiar într-un mediu business. Şi nu le spune nimeni că sunt blege sau gay. Sunt doar femei şi aşa joacă ele lumea pe degete. Fără ca măcar să-şi strice manichiura. Cum reuşesc asta? Numai ele ştiu. Şi, da, ştiu. Nimic nu e întâmplător, deşi, uneori aşa pare. Bineînţeles, cele care reuşesc pentru că, har Domnului, există şi atâtea contraexemple.
Deci, nu a fost nevoie decât de o semnătură ca să se declanşeze un fel de cutie a Pandorei. Cam aşa cum e şi la primărie, când spui da, semnezi, o săruţi şi apoi zâmbeşti amar pentru tot restul vieţii. :)
Contraexemple
Pentru că nu are sens să procedez ca mai sus. Ar fi clişeic şi oarecum lipsit de sens, o să va povestesc câteva... întâmplări de femei care nu se prea încadrează în categoria de mai sus şi, care, nici ele, nu ar fi trebuit să primească drepturi egale cu ale bărbaţilor.
1. Acum mulţi ani, o colegă de serviciu - lucra la departamentul de marketing, nu la Libertatea, nu în presă - voia să xeroxeze o anumită foaie. Şi merge la secretara companiei, unde era şi xeroxul de altfel, şi o întreabă cum să procedeze. Secretara îi spune că trebuie să pună foaia cu scrisul în jos şi să apese butonul roşu (parcă era roşu... sau verde, oricum nu contează culoarea). Până aici i-a fost pentru că a fost pusă faţă în faţă cu cea mai mare nedumerire a vieţii ei: "Păi... e scrisă pe ambele părţi. Atunci cum să o pun?" Din fericire sau păcate intrasem în birou să vorbesc ceva cu secretara, iar colega de la marketing m-a lăsat fără cuvinte.
2. Două don'şoare vopsite blond deschis, foarte mândre de ele, bune prietene se îmbrăcau (sper că e la trecut pentru că au vreo 25 de ani acum) mereu la fel. Aceleaşi haine. Culori diferite. Una era roz... mereu roz, şi cealaltă bleu, mereu bleu. Una înaltă, slăbuţă, cealaltă scundă şi cam îndesată. Aceleaşi haine... Cred că aţi prins ideea şi aveţi imaginea.
3. O colegă prin liceu îi povestea unei alte colege cum verişoara ei - studentă în anul I pe atunci - mersese cu iubitul ei în vacanţă în Germania. Şi don'şoara văzuse într-o vitrină o pereche de pantofi scumpă cât biletul de avion. Verişoara în cauză a rămas blocată acolo şi i-a zis iubitului ei că vrea perechea de pantofi. El "nu". Ea da şi da şi lacrimi şi... nu s-a mişcat de acolo până săracul de el a luat-o de mânuţă, a dus-o în magazin şi i-a cumpărat pantofii. Mare greşeală, încât te întrebi cine avea probleme mai mari. El sau ea?!
Aştept amintiri oripilante, sigur aveţi.
Comments
In fine, de ce nu trebuie sa aiba femeile drepturi egale cu barbatii? Pentru ca sunt superioare. Net superioare barbatilor ;) Si nu sunt feminisita; sunt doar un observator ...