Ani ieftini de liceu...
O sa ma fascineze mereu liceenii - not in a dirty way -. La ei mi se pare ca se simte cel mai bine schimbarea. Trecerea generatiilor... Si ei ma intristeaza mereu. Sau nu stiu daca intristeaza dar ma calca uneori pe nervi si mi se par asa pierduti. Si nu pierduti cum eram noi, in lumea noastra. Pierduti prea devreme in lumea de afara.
Azi, in metrou, cinci liceeni - trei tipi si doua tipe -. Una dintre ele avea unghiile lungi si rosii, era data cu creion dermatograf si far albastru pe pleoape.
Cealalta, cu o bluzita decoltata rau si niste pantaloni cu talie extrem de joasa incat i se vedeau chilotii. Cei trei tipi, smecheri. Unul cu ochelari, cu tot gelul din lume in par. Altul imbracat anapoda in trening iar cel de-al treilea cu blugi si niste adidasi "marfa", cu un tricou extrem de colorat aiurea, "de firma" si el.
Vorbeau diverse, despre cluburi, despre "ce marfa a fost marti la petrecerea aia din (n-am retinut numele localului)".
Asa... trist. Oare ei mai au chef, in timpul liber sa se razvrateasca putin impotriva sistemului si sa fie ei, cu personalitatea lor, cu visele lor - oare mai au vise? -
Timpul e asa de liniar pentru ei si trece asa repede si degeaba. Pentru unii cel putin. Aia pe care-i vad eu in metrou. Sunt si liceeni faini, dar ia sunt in lumea lor, ei isi construiesc vise si amintiri frumoase. Ei au un viitor altfel. Poate nu o sa-l atinga niciodata, dar asa de tare cred in el si pana la urma drumul asta e frumos. Pentru ca inveti atatea, vezi atatea, ai atatea idei si te gandesti la atatea lucruri incat in tine porti un univers mai mare decat cel inconjurator. Asa cum aveam noi, demult si totusi nu asa demult, incat am impresia ca de cand am terminat eu scoala parca in fiecare an sunt cate doua generatii diferite, alta mai difuza decat cealalta. Umbre. Plictisiti toti si prea batrani. Mai batrani si decat mine :)
Azi, in metrou, cinci liceeni - trei tipi si doua tipe -. Una dintre ele avea unghiile lungi si rosii, era data cu creion dermatograf si far albastru pe pleoape.
Cealalta, cu o bluzita decoltata rau si niste pantaloni cu talie extrem de joasa incat i se vedeau chilotii. Cei trei tipi, smecheri. Unul cu ochelari, cu tot gelul din lume in par. Altul imbracat anapoda in trening iar cel de-al treilea cu blugi si niste adidasi "marfa", cu un tricou extrem de colorat aiurea, "de firma" si el.
Vorbeau diverse, despre cluburi, despre "ce marfa a fost marti la petrecerea aia din (n-am retinut numele localului)".
Asa... trist. Oare ei mai au chef, in timpul liber sa se razvrateasca putin impotriva sistemului si sa fie ei, cu personalitatea lor, cu visele lor - oare mai au vise? -
Timpul e asa de liniar pentru ei si trece asa repede si degeaba. Pentru unii cel putin. Aia pe care-i vad eu in metrou. Sunt si liceeni faini, dar ia sunt in lumea lor, ei isi construiesc vise si amintiri frumoase. Ei au un viitor altfel. Poate nu o sa-l atinga niciodata, dar asa de tare cred in el si pana la urma drumul asta e frumos. Pentru ca inveti atatea, vezi atatea, ai atatea idei si te gandesti la atatea lucruri incat in tine porti un univers mai mare decat cel inconjurator. Asa cum aveam noi, demult si totusi nu asa demult, incat am impresia ca de cand am terminat eu scoala parca in fiecare an sunt cate doua generatii diferite, alta mai difuza decat cealalta. Umbre. Plictisiti toti si prea batrani. Mai batrani si decat mine :)
Comments