Ati auzit-o pe aia cu Colonelu'?

Dacă staţi în Bucureşti e cam greu să nu fi aflat deja că aseară, Colonelu' a sunat pe cineva. Simplu. Habar n-am de ce. Poate nici el nu ştie, dar restul lumii care are urechi stie. Fortat sau nu, e o informatie care a rasunat azi-dimineata pe la 7 si ceva in urechile mele. Un tip care mergea cu un alt tip pe trotuarul de vizavi (paralel) in sens invers fata de sensul meu de mers ii spunea celuilalt "M-a sunat aseara colonelu'. Si l-am injurat, ba, la telefon. Cum sa ma sune asa?" Pardon. Nu ii spunea - zbiera, voia sa-i testeze rezistenta timpanului. Cert e ca eu mergeam asa aiurea, mai adormita decat prevede legea si urlatorul cu pricina m-a trezit brusc.

Cum sa vorbesti asa de tare? Cum sa rasuni in halul ala fara sa nu-ti crape plamanii, sa ramai fara voce, sa nu te bata cineva? E socant asa, putin, pentru ca acele cateva momente cand trecatorul a zis frazele alea doua mi s-au parut asa o eternitate ciudata, ca si cum ceata din aer s-ar fi oprit in loc, aiurea, ca si cum asfaltul ar fi deveit moale si eu as fi alunecat usor spre metrou fara sa trrebuiasca sa ma misc. Ca si cum, de fapt, eram intr-un fel de vid si ce vedeam in jurul meu erau simple proiectii ale mintii mele sau pur si simplu proiectii pentru ca vidul sa nu fie prea gol si plictisitor.