Zvetlana muta ora

Zvetlana isi facuse o cana mare de cafea pe care o asezase pe noptiera. Cateva minute mai tarziu o muta pe masuta de cafea, doar pentru aia e masuta de cafea, nu?

Simtea cum i se face somn, dar nu trebuia sa se lase infranta de pleoapele grele si patul apetisant cu lenjeria mirosind a lavanda, pernele moi si... NU! Gata cu gandurile astea.
Fata isi puse niste muzica pe care sa se bataie prin camera, singura, spre disperarea vecinilor de la etajul inferior. Asta-i viata. Ce, ea inventase schimbarea orei la... 3? Ce chin, ce oameni, ce minti bolnave. Teroristi ai sanatatii si ai somnului.

Zvetlana nu mai schimbase ora pana atunci. Locuise cu parintii si se ocupau ei de asa ceva. Ea dormea linistita si se trezea brusc, la alta ora. Acum, in schimb, de cand se mutase singura... cine sa-i mai schimbe ora? Astfel incat trebuia sa stea pana la 3 si sa mute toate ceasurile (si le adusese pe toate in dormitor, ca sa nu se plimbe bezmetica prin toata casa dupa ele). Si la trei fix, avea sa dea ceasul inainte. 3 devine 4. Si, totusi, aproape adormita, nu intelegea de ce nu se putea altfel. Sa devina 12 1, sau dimineata.... 7, 8. Nu asa... in toiul nopii 3 sa devina patru pentru ca oamenii de pretutindeni sa stea ei treji pana la ora 3, ca sa o faca 4.