Homey

Uneori mi-ar placea sa cred ca exista undeva un oras care se afla la capatul lumii. Sa fie un singur drum care intra si iese din oras si dupa sa nu mai fie nimic. Vid. Zero. Concepte pe care nu le putem percepe decat in ideea de cuvinte, nu le putem simti sensul pentru ca noi, ca oameni, nu suntem niciodata vizi. Asa cum nu suntem niciodata nici absoluti.

Si in orasul asta, dupa care nu mai exista nimic ci doar o mare abrupta de vid cred ca oamenii s-ar simti mereu in siguranta. mereu acolo, mereu acasa. Acolo, la capatul lumii.Sa ai o casa exact langa linia subtire de la final,  sa nu exista unele umbre pentru ca dincolo de capatul lumii nu mai exista nici soare. Sa fie ciudat si liniste si sa privesti lumea, de acolo, de la capatul ei.

Don't look back. There's nothing there, but emptiness. Emptiness is safe and sound and in a weirdly way, always watching your back.

Sa fie un singur drum, cu o singura placuta de Bine ati venit si una singura de Drum Bun. Sa nu ai cum sa fii atacat din toate partile pentru ca una dintre parti nu ar exista. Poate de asta orasul de la capatul pamantului, cu locuinta de la capatul pamantului ar fi cele mai homey destinatii ever.

Sa fie un oras asa... precum un om, care nu poate fi mereu acolo 360 de grade ci numai partial, omitand, aproape de fiecare data ce se intampla in spatele lui. Si nu, vidul nu se vede in oglinzi.