Lost and found but there's no owner to reclaim it...
Let the games begin.
Stuck in a moment. Don't even think about it. You blew it! Get over it! :)) Imi vin in minte tot felul de fraze dintr-astea cu diverse intelesuri.
Sunt prea confuza ca sa fac diferenta prea bine dintre tot felul de nuante care trec prin fata ochilor mei. Idei. Mi s-au inecat asa corabiile si m-am inecat putin in propriile-im ganduri. Decizii si idei si toate trebuie luate asa atent. Poate ca gresiesm cand am spus ca ma las asa dusa de val pana cand imi gasesc un tarm pe care sa esuez. Sau ca nu mai imi pun intrebari, sau ca nu mai incerc sa-i multumesc pe toti cei asteapta de la mine sa construiesc mici istorii intr-o lume decazuta.
Poate ar fi trebuit sa imi pastrez miscarea rectilinie. Sa pun multe puncte. De final, nu cate trei asa in raspar.
Ce-o fi mai rau? Sa seize the day sau sa grasp the future?
Ma simt ca un copil dintr-ala care, dupa multe incercari, reusise sa fie disciplinat si cuminte si brusc si-a dat el seama ca mai bine arunca in continuare cu pietre in geamuri, joaca sotronul şi pac-pac si isi amana temele la mate pentru diseara. Si la un moment dat isi da seama ca mai bine uita de jocuri si joaca si se ocupa temeinic de temele la mate pentru ca parca ii rasuna vocea mamei pe care va avea sa o auda peste ani si ani: "told you so, you screwed up badly. the future is never going to be what it was supposed to be". Si copilul ala crescut mare e lovit de inveitabilul - supposed to = compromis.
Follow no leader, follow no heart, follow no random footsteps, follow no advice, follow no words, no ideas, no games. Just follow yourself wherever that would take you. Ce simpla-i viata in cuvinte.
No worries, no boundaries... should we put an end to that old newly opened chapter? Ce asa... fictiune pare totul imbracat in intrebari. Iti da permisiunea sa te mai joci putin cu tine, cu timpul, cu viata ta asa in general.
Should I grow up? Nope. Have done that before. Si am zis sa iau o pauza... dar pana cand?
Let the games end?
Stuck in a moment. Don't even think about it. You blew it! Get over it! :)) Imi vin in minte tot felul de fraze dintr-astea cu diverse intelesuri.
Sunt prea confuza ca sa fac diferenta prea bine dintre tot felul de nuante care trec prin fata ochilor mei. Idei. Mi s-au inecat asa corabiile si m-am inecat putin in propriile-im ganduri. Decizii si idei si toate trebuie luate asa atent. Poate ca gresiesm cand am spus ca ma las asa dusa de val pana cand imi gasesc un tarm pe care sa esuez. Sau ca nu mai imi pun intrebari, sau ca nu mai incerc sa-i multumesc pe toti cei asteapta de la mine sa construiesc mici istorii intr-o lume decazuta.
Poate ar fi trebuit sa imi pastrez miscarea rectilinie. Sa pun multe puncte. De final, nu cate trei asa in raspar.
Ce-o fi mai rau? Sa seize the day sau sa grasp the future?
Ma simt ca un copil dintr-ala care, dupa multe incercari, reusise sa fie disciplinat si cuminte si brusc si-a dat el seama ca mai bine arunca in continuare cu pietre in geamuri, joaca sotronul şi pac-pac si isi amana temele la mate pentru diseara. Si la un moment dat isi da seama ca mai bine uita de jocuri si joaca si se ocupa temeinic de temele la mate pentru ca parca ii rasuna vocea mamei pe care va avea sa o auda peste ani si ani: "told you so, you screwed up badly. the future is never going to be what it was supposed to be". Si copilul ala crescut mare e lovit de inveitabilul - supposed to = compromis.
Follow no leader, follow no heart, follow no random footsteps, follow no advice, follow no words, no ideas, no games. Just follow yourself wherever that would take you. Ce simpla-i viata in cuvinte.
No worries, no boundaries... should we put an end to that old newly opened chapter? Ce asa... fictiune pare totul imbracat in intrebari. Iti da permisiunea sa te mai joci putin cu tine, cu timpul, cu viata ta asa in general.
Should I grow up? Nope. Have done that before. Si am zis sa iau o pauza... dar pana cand?
Let the games end?
Comments